Cel mai lung an înregistrat vreodată: Momentul remarcabil din istoria calendarelor

În prezent, anul calendaristic are 365 sau 366 de zile, dar cum a apărut cel mai lung an din istorie și de ce a fost prelungit.

Trei calendare

Oamenii au folosit trei calendare diferite de-a lungul istoriei. Un calendar lunar bazat pe rotația Lunii, un calendar solar bazat pe rotația Pământului în jurul Soarelui, și o combinație între cele două. Încă din Antichitate exista obiceiul de calculare a anului eclezial.

Acesta era denumit și Indiction (n.n. – numerotarea anilor la romani), iar începutul a fost fixat în ziua de 1 septembrie, în memoria biruinței împăratului Augustus asupra lui Marcus Antonius și a Cleopatrei.

Citește și Cleopatra, una dintre cele mai cunoscute personalități istorice: Ce au descoperit oamenii de știință

Val de reacții după ce Marcel Ciolacu a încercat să îl pupe pe premierul britanic la în vizita oficială de miercuri, din Londra. Momentul a devenit viral VIDEO

Scandal după finala Asia Express 2024. Val de reacții: „Aranjat totul ca să câștige Brotnei și Tand!”

Trei luni suplimentare

La acea vreme existau două sisteme de împărțire a timpului, și anume: egipteni – 365 de zile, romani – 355 de zile. Astfel, romanii au fost cei care aveau să înceapă să creeze un orar al timpului pentru a se sincroniza, iar așa, avea să apară cel mai lung an din istoria omenirii, care a avut mai multe zile decât știm cu toții.

Ideea a fost concepută, pentru prima dată, de astronomul egiptean Sosigene din Alexandria, în anul 46 î.Hr. Potrivit istoricului roman Pliniu cel Bătrân, Sosigene a fost consultat de împăratul Iulius Caesar cu privire la crearea unui calendar universal.

Citește și Descoperire istorică în Egipt. Unde s-ar afla mormântul Reginei Cleopatra

Calendarul Iulian

Noul calendar, denumit în mod adecvat Calendarul Iulian, urma să fie primul dintre calendarele omenirii după care s-a ghidat întreaga creștinătate. Pentru a corecta dintr-odată deficitele acumulate de-a lungul timpului și a pregăti calendarul reformat, Iulius Caesar a adăugat trei luni suplimentare, care au făcut ca anul de tranziție să aibă 445 de zile. Anul calendaristic al lui Caesar avea să înceapă cu ocazia solstițiului de iarnă și muta începutul de an de la 1 martie la 1 ianuarie.

Astfel, a intrat în vigoare în anul 45 î.Hr. Calendarul Iulian, cunoscut în istorie drept „annus confusionis”, adică anul confuziei, și servește drept cel mai lung an înregistrat vreodată în istoria omenirii.

Citește și Descoperire uimitoare în Egipt. Secretul de 5.000 de ani ascuns în mormântul primei femei faraon din istorie