08 oct. 2023 | 18:36

De unde vine numele Cuza, primul Domn al României

ACTUALITATE
De unde vine numele Cuza, primul Domn al României

Etimologia unor nume celebre din memoria culturală a românilor, precum numele primului domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza, reprezintă un subiect de interes pentru mulți cercetători și lingviști. Află de la ce provine numele domnitorului, dar și alte cuvinte pe care le utilizăm și astăzi.

Antropologul Gheorghiță Ciocioi ne servește în această călătorie în lumea fascinantă a vocabularului limbii române, dezvăluind rădăcinile și semnificațiile acestor nume și cuvinte. Despre numele „Cuza,” Ciocioi ne dezvăluie că acesta a stârnit controverse de-a lungul timpului, fiind considerat cu origini turcești, italiene, maghiare și chiar grecești.

Totuși, după o cercetare mai amănunțită în ceea ce privește numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se pare că numele are origini balcanice, fiind întâlnit în special în vestul Peninsulei Balcanice sub forma „Cuza,” „Cuzo,” sau „Cuze.” Acesta este, de fapt, o prescurtare a numelui de „Cuzma” sau „Cosma.” De asemenea, Ciocioi subliniază că numele de Cuza/Cuzma nu era purtat doar de slavi, cum ar fi șopii, macedonenii, sârbii sau bulgarii, ci și de vlahi și greci.

În căutarea altor cuvinte cu înțelesuri uitate, ne întâlnim cu termenul „blendărău,” considerat o construcție locală sau un element de argou. Cu toate acestea, descoperim că acest cuvânt are semnificație în Turcia și în Balcani, devenind chiar nume de familie în unele cazuri. Acest termen provine din cuvântul turc „bildir,” iar „bildirovul” sau „bildirăul” era cel care trebuia să anunțe hotărârile autorităților în toate părțile, fiind un fel de vestitor sau informator cu contacte în mulțimea de oameni.

Originea cuvântului „lovin” este dezvăluită de Ciocioi, arătând că înseamnă „vânător” și că „loviște” desemnează un loc sau ținut de vânătoare, sau chiar de pescuit. Acest cuvânt a devenit ulterior un nume de familie, precum „Lovin” și „Lovinescu.”

Termenul „hac” are rădăcini în limba arabă și a ajuns în limba română prin intermediul limbii turce. Inițial, avea sensul de plată, salariu sau răsplătire. De asemenea, cuvântul „halal,” provenit tot din arabă prin intermediul turcă, înseamnă „dăruit spre iertare” sau „din toată inima.”

Care este originea de la care provine numele Cuza

Gheorghiță Ciocioi ne dezvăluie că termenul „țârcovnic” provine din limba slavă, derivând din medio-bulgarul „țărkva,” care înseamnă biserică. Acest cuvânt are sensul de „om al bisericii,” îngrijitor, dascăl sau cântăreț.

Cuvântul „bucluc” are o origine turcească și a pătruns în limbile balcanice, dobândind sensuri diferite. În română, „bucluc” înseamnă încurcătură sau situație fără ieșire. În bulgară și sârbă, acesta se referă la gunoi sau mizerie, ceva ce trebuie curățat și aruncat. Ceea ce este interesant este că termenul turcesc se referă, în esență, la excremente, sugerând că cineva aflat în bucluc ar putea intra într-o situație dezagreabilă.

Printre cuvintele surprinzătoare se numără și „Amuza,” care este un nume întâlnit în diverse județe din sudul României și sud de Dunăre. Acesta are origini turcești (amuca) și inițial era o adresare către cineva considerat apropiat, precum „unchiule” sau „vere.”

Termenul „baragladină” provine din graiurile țigănești balcanice și este format din cuvântul țigănesc „baro” (mare) și termenul slav „gladen” (flămând, înfometat). Cu toate acestea, sensul nu este de „foame mare,” ci de o persoană corpolentă, leneșă, dar în același timp lihnită de foame.

Un alt cuvânt de origine turcă în limba română este „derbedeu.” Acesta provine din limba turcă, de la „derbeder,” care înseamnă „din uşă în uşă,” adică un om rătăcitor, cerșetor sau fără adăpost.

Vezi și: De ce țara noastră se numește România și nu Dacia: când a fost menționat pentru prima dată numele, cine a fost cel care l-ar fi inventat

Vezi și: Reformele lui Alexandru Ioan Cuza. Legile care au dus la modernizarea României

Vezi și: Povestea lui Mihail Kogălniceanu – VIDEO