Când va deveni savană Deșertul Sahara. Descoperirea fascinantă a cercetătorilor, legătura cu orbita Pământului

Mulți consideră că dunele de nisip și platourile stâncoase din Deșertul Sahara sunt vechi de când lumea, dar, surpriză, nu ar putea fi mai departe de adevăr. Un studiu recent a arătat că această vastă suprafață din Africa de Nord se transformă dintr-un deșert arid într-un ținut verde și luxuriant la fiecare aproximativ 21.000 de ani.

Când va deveni savană Deșertul Sahara

Ultima perioadă când Sahara arăta ca o mare grădină înflorită a fost cu 5.000 până la 15.000 de ani în urmă. Cele mai noi cercetări arată că nu este vorba doar de o transformare ciudată, ci doar de o parte din transformările ciclice ce schimbă zona dintr-una aridă, într-o regiune umedă și plină de vegetație, cam o dată la fiecare 21.000 de ani.

Cu alte cuvinte, nu sunt șanse ca generațiile actuale să meargă într-un safari ca să admire abundența de faună și de vegetație din faimosul deșert actual, dar cele viitoare vor avea, probabil, această oportunitate și vor cunoaște un alt tip de Sahară.

„Aceste transformări ciclice ale Deșertului Sahara în savană și un ecosistem împădurit este una dintre cele mai remarcabile schimbări ale mediului de pe planetă”, a spus expertul în climatologie la Universitatea din Bristol și cea din Helsinki, Dr. Edward Armstrong, autorul principal al studiului publicat în Nature Communications.

„Studiul nostru este unul dintre primele studii de modelare climatică ce a comparat situația din Perioadele Umede Africane cu alte schimbări comparabile ale paleoclimei, arătând de ce apar aceste fenomene.”

Descoperirea fascinantă a cercetătorilor, legătura cu orbita Pământului

Noul studiu a analizat mai îndeaproape așa-numita „Perioadă Umedă Nord-Africană” de-a lungul ultimilor 800.000 de ani, folosind modele climatice recent create.

Cine sunt concurenții care s-au logodit în secret la Asia Express. Vedetele și-au confecționat propriile verighete

Primele imagini de la Târgul de Crăciun din Craiova 2024. Sute de oameni au vizitat căsuțele și au mâncat produse tradiționale românești

Rezultatele lor afirmă ideea că fazele umede periodice din Sahara sunt generate de schimbările orbitei Pământului în jurul Soarelui.

Este acceptată, în general, teoria conform căreia „înverzirea” Saharei este cauzată de „vibrația” Terrei pe axa sa, ceea ce are un impact asupra anotimpurilor și determină cantiatea de energie primită de această regiune a planetei.

Efectul final afectează puternic musonul african, ce ajută, în mod normal, la controlul împrăștierii vegetației în această zonă vastă.

De asemenea, studiul sugerează că acest ciclu ar mai putea fi influențat de îndepărtarea sau apropierea stratului de gheață de la latitudini mari, din emisfera nordică.

În plus, autorii lucrării au consemnat că perioadele de umiditate nu au mai apărut în timpul Epocii de Gheață când o bună parte din zonele de la latitudini mari ale Pământului erau acoperite cu un strat gros de gheață.

Cercetătorii au mai afirmat că această calotă glaciară a ajutat la răcirea atmosferei, acționând ca congelator, și limitând, astfel, sistemul musonic african și anulând creșterea vegetației în deșertul saharian.

Această transformare ciclică nu este un lucru major doar pentru Sahara, în sine, ci are implicații uriașe pentru propria poveste a speciei umane. La urma urmei, migrația primilor oameni din Africa spre alte zone ale lumii a fost dictată în mare măsură de condițiile meteo din Sahara.

„Regiunea Saharei este un fel de „poartă” ce a controlat dispersia speciilor între Africa de Nord și cea Sub-sahariană, dar și în exteriorul continentului”, a explicat Miikka Tallavaara, profesor asistent la Universitatea din Helsinki, co-autor al studiului.

În 2010, oamenii de știință au descoperit dovezi ale existenței unui lac cu apă dulce preistoric sub dunele din Sahara, despre care se crede că s-a format acum 250.000 de ani, pe măsură ce Nilul a inundat zona, revărsându-se prin canale joase.

El a fost supranumit „Sistemul nubian” și se află sub teritoriile a patru țări: Libia, Sudan, Ciad și Egipt. Experţii care l-au investigat susţin că are un volum de cel puţin 150.000 kilometri cubi de apă dulce.