Se schimbă harta lumii. Motivul pentru care cartografii trebuie să facă modificarea

Cartografii au un motiv să schimbe harta lumii. O descoperire ce a dat peste cap ce a învățat toată lumea la orele de geografie ar trebui să fie recunoscută oficial.

Zealandia, continentul ascuns

De altfel, de-a lungul istoriei, harta lumii a evoluat de la o reprezentare fragmentată la harta cuprinzătoare pe care o recunoaștem astăzi. Procesul de completare a lacunelor a fost condus de exploratorii care s-au angajat în călătorii îndrăznețe prin teritorii necunoscute, investind timp, resurse și, uneori, chiar viețile lor.

Ghidați de un amestec de observații empirice, ipoteze speculative și de încercarea de a doborî miturile, acești aventurieri neînfricați au căutat să descopere teritorii și civilizații atât tangibile, cât și imaginare. Rezultatul eforturilor lor a variat de la descoperiri exacte la erori grave.

În anul 2017, lumea a fost captivată de revelația existenței unui al optulea continent, nedescoperit până acum. Bănuiala căpitanului James Cook cu privire la importanța Noii Zeelande a fost într-adevăr întemeiată.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

Denumit Zealandia, Tasmantis sau Continentul Neozeelandez, acest continent rămâne în mare parte scufundat în sud-vestul Oceanului Pacific. Cu o suprafață de aproximativ 5 milioane de kilometri pătrați, acesta rivalizează cu Australia, constituind aproximativ două treimi din suprafața terestră a acesteia din urmă.

Zealandia se distinge ca fiind cel mai mic, cel mai subțire și cel mai recent recunoscut continent din lume.

Primele indicii ale existenței celui de-al optulea continent

Primele indicii ale prezenței ascunse a Zealandiei au apărut în urma observațiilor lui Sir James Hector, un naturalist scoțian care a emis ipoteza că Noua Zeelandă reprezenta „rămășițele unui lanț muntos care forma creasta unei mari zone continentale ce se întindea mult spre sud și est și care acum este scufundată”.

În anii 1960, criteriile geologice pentru definirea unui continent s-au cristalizat – în esență, un continent necesita o întindere geografică substanțială, un teren înalt, o crustă robustă și diversitate geologică.

Înarmați cu aceste criterii, geologii puteau căuta în mod activ și justifica existența unui continent. În 1995, un geofizician american a reafirmat că Noua Zeelandă se sprijină pe un continent și l-a numit Zealandia.

Impulsul pentru intensificarea explorării a fost dat de adoptarea de către Organizația Națiunilor Unite a Convenției privind dreptul mării. În conformitate cu această convenție, țările își puteau afirma jurisdicția legală asupra terenurilor care se întindeau din zona lor economică exclusivă și „platoul continental extins”, împreună cu resursele asociate.

Dintr-o dată, Noua Zeelandă a avut motive pentru a investiga regiunea înconjurătoare. În timp, analiza rocilor și datele din satelit au dezvăluit continentul ascuns.

Enigma scufundată și enigmele care persistă

În ciuda recunoașterii Zealandiei care s-a întins pe parcursul a șase ani, mai multe mistere persistă. Provocările explorării provin din inaccesibilitatea sa, adâncurile sale fiind ascunse sub mai bine de un kilometru de apă.

Zealandia a fost cândva o componentă a supercontinentului Gondwana, care s-a fragmentat în cele din urmă din cauza forțelor tectonice în urmă cu aproximativ 85 de milioane de ani, dând astfel naștere Mării Tasmaniei. Complexitatea acestui proces rămâne învăluită, lăsând oamenii de știință intrigați de subțirimea neobișnuită a masei de uscat și de rezistența sa la fragmentarea în mase terestre mai mici.

În plus, misterul persistă: Zealandia a fost expusă intermitent deasupra suprafeței apei sau a rămas încontinuu scufundată? Această întrebare nerezolvată are o semnificație ecologică. Dacă Zealandia a apărut intermitent deasupra apei, ce floră și faună ar fi putut avea? Deși dovezile fosile actuale sunt puține, indicii tentante apar din rămășițele unor sauropode și, eventual, ale unui Ankylosaur, descoperite în Noua Zeelandă în anii 1990.

Dezvăluiri suplimentare au apărut în anul 2006, odată cu identificarea unui os aparținând unui presupus Alosaur, descoperit în Insulele Chatham. În special, fiecare descoperire este ulterioară separării Zealandiei de Gondwana.

O altă enigmă înconjoară relația dintre păsările Kiwi moderne și pasărea elefant din Madagascar, care a dispărut. În ciuda izolării lor geografice, este posibil ca aceste specii să aibă un strămoș comun din Gondwana.

În ciuda acestor enigme persistente, analizele în curs de desfășurare promit să dezvăluie mai multe despre acest continent captivant. Descoperirea Zealandiei subliniază existența unor teritorii neexplorate și evidențiază potențialul nelimitat de a descoperi secretele ascunse ale lumii.