De ce este Super Glue atât de lipicios: Ce conține produsul inventat din greșeală

Pe cât de banal este Super Glue în ziua de azi, pe atât de interesantă este povestea adezivului care îți lipește și buricele degetelor dacă îl folosești cu neatenție. Secretul puterii lui de lipire a fost descoperit din greșeală, cu decenii în urmă, în timp ce cercetătorii căutau, de fapt, rezolvarea unei alte probleme.

De ce este Super Glue atât de lipicios

Ca multe alte descoperiri importante și Super Glue a fost inventat dintr-un accident. Persoana creditată cu crearea lui este chimistul american Harry Coover, care lucra la compania Eastman Kodak.

În 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Coover și colegii lui experimentau diferite substanțe chimice cunoscute drept cianoacrilaţi.

Cercetătorii încercau să găsească o modalitate prin care să realizeze cătări din plastic transparent pentru mitraliere. În scurt timp, echipa a abandonat proiectul, deoarece compusul chimic se lipea de orice.

Secretul celor mai pufoase găluște de post, care nu se destramă. Cum trebuie să faci compoziția

Florin Piersic, devastat după moartea lui Gabriel Cotabiță: „Te-au chemat îngerii, prieten drag”

Însă, câțiva ani mai târziu, Coover și-a amintit de proprietățile extraordinare ale lipire ale cianoacrilaţilor folosiți în cercetările din 1942.

Astfel, în 1951, chimistul și-a dat seama de potențialul comercial al acestor cianoacrilaţi super-lipicioşi și de faptul că ar putea fi folosiţi pentru a face un adeziv extrem de puternic. Împreună cu alți colegi a lucrat la crearea unui nou tip de produs pentru lipit, pe care îl vor numi Super Glue.

Lipiciul-minune a fost vândut ca produs comercial începând cu anul 1958, sub numele de „Eastman #910”, apoi de „Eastman 910”, după numele companiei unde lucra.

Ce conține produsul inventat din greșeală

Dar care este secretul puterii extraordinare de lipire a acestui adeziv? Substanțele chimice cunoscute drept cianoacrilați sunt „vedetele” spectacolului în acest super-lipici, conform IFLScience.

Majoritatea produselor Super Glue pe care le cumperi din magazine sunt făcute din cianoacrilatul de etil, un ester de cianoacrilat. Mai conțin, de asemenea, cantități mici de agenți de îngroșare, stabilizatori și conservanți.

Când sunt ținute în sticle sau tuburi ermetice, aceste substanțe sunt compuse din monomeri – un compus organic capabil să formeze polimeri prin unirea repetată a moleculelor sale – ce apar ca legături separate într-un lanț ce așteaptă să fie legat.

Totul se schimbă, însă, în prezența apei, care declanșează o reacție chimică ce pune în legătură aceste legături la nivel atomic.

Reacție de polimerizare în lanț se produce datorită urmelor de cantități de ioni de hidroxid din apă, ce permite moleculelor separate de cianoacrilat de etil – adică, acei monomeri – să se unească într-un lanț lung, cunoscut ca polimeri. Legăturile atomice ce fac posibilă această unire sunt foarte puternice și extrem de greu de desfăcut după ce s-au format.

Cum există umiditate în aer, la fel ca și mici cantități de apă pe majoritatea obiectelor pe care vrem să le lipim, Super Glue va polimeriza și mai puternic atunci când este scos din tub și introdus în noul mediu. Fiind un lichid semi-vâscos, el intră prin toate orificiile și crăpăturile obiectelor ce urmează să fie lipite.

După întărire, odată cu procesul de post-polimerizare, Super Glue se transformă într-un material solid a cărui acțiune de lipire nu mai este deloc simplu de înlăturat, dacă ne răzgândim în această privință.

De altfel, după cum poate că ai văzut în filme și seriale, în timpul Războiului din Vietnam cianoacrilaţii erau utilizaţi de către medicii de teren americani pentru tratarea rănilor survenite în timpul război.

Această substanţă era pulverizată pe rănile deschise, oprind instantaneu sângerarea. Astfel soldaţii puteau fi transportaţi către unităţile medicale în care urmau să primească tratamentul convenţional.

Multe vieţi au fost salvate prin acest mijloc. Chiar și la ora actuală, unii mai folosesc Super Glue pentru închiderea unor răni sau tăieturi adânci, atunci când nicio altă posibilitate medicală nu le este la îndemână.