Cum erau făcute hărțile lumii înainte de apariția sateliților: care era pericolul ascuns din ele

Te-ai întrebat vreodată cu reușeau oamenii din vremurile îndepărtate să facă hărțile lumii înainte de inventarea zborului cu avionul și a sateliților? Creatorii antici ai unor asemenea hărți se bazau pe un amestec de explorare, artă, calcule matematice – adesea naive – și, cel mai adesea, pe multă imaginație pentru a captura vastitatea teritoriilor pe care le reprezentau în acele hărți. În multe cazuri, ele erau un ghid folositor pentru navigatori, dar ascundeau și pericole ce-i puteau arunca pe marinari și exploratori în necunoscut.

Cum erau făcute hărțile lumii înainte de apariția sateliților

Chiar dacă amănuntul îi poate dezamăgi pe mulți, cei care făceau hărți în vechime aveau, în primul rând, mult timp la îndemână. Astăzi, odată cu dezvoltarea științei și a tehnologiilor moderne, totul are loc „pe repede înainte”, pe când anticii aveau un ritm mult mai lent de viață și de creație.

A fost, însă meritul a generații și generații de călători, exploratori, geografi, cartografi, matematicieni, istorici și alți savanți, pentru a pune laolaltă piesele disparate din imensul puzzle pe care-l reprezintă hărțile planetei noastre.

Cele mai timpurii hărți se bazau pe unele măsurători reale, dar conțineau și multă speculație, în funcție de legende și de imaginația creatorilor acestora.

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Cât timp trebuie încălzit motorul înainte de a porni la drum iarna? Titi Aur, sfat important pentru toți șoferii

Una dintre primele reprezentări detaliate ale „lumii cunoscute” i-a aparținut lui Anaximandru din Milet, un filosof pre-socratic din secolul al VI-lea î. Hr, care a fost considerat unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei antice, conform IFLScience. „Lumea cunoscută” cuprindea Grecia (reprezentată ca centru al lumii) și părți din Europa, Asia și Africa de Nord.

Pentru învățații de atunci, aceste continente erau așezate toate într-un cerc înconjurat cu ape, Pământul fiind considerat ca fiind plat, așa cum, astăzi, există susținători ai acestei idei, deși știința a progresat enorm față de acum peste 2.500 de ani.

Harta lumii făcută de Ptolemeu în secolul al II-lea d. Hr, a influențat major învățații și exploratorii timp de peste 1500 de ani

Care era pericolul ascuns din ele

Dar teoria Pământului plat nu a rezistat nici în acele vremuri prea mult. În timpul secolului al-III-lea î.Hr, Eratostene din Cyrene, un matematician și astronom grec, a reușit să calculeze circumferința planetei – cu mare precizie, în mod remarcabil – prin compararea diferitelor calcule din lucrări ce se aflau în Biblioteca din Alexandria.

Dar, în general, majoritatea oamenilor încă trăia cu ideea că Pământul este plat, în ciuda dovezilor aduse de Eratostene.

De-a lungul secolelor, hărțile au devenit tot mai elaborate, pe măsură ce grecii și romanii care le făceau adunau tot mai multe informații de la cei care călătoreau, dar și de la soldații ce mărșăluiau în diferite zone de conflict. Acest lucru i-a permis lui Ptolemeu să scrie extrem de influenta sa carte în opt volume, „Geografia” și să realizeze hărțile ce au însoțit-o.

Influența viziunii ptolemeice despre cum arată lumea și chiar universul a fost dominantă pentru multe secole, influențând cele mai multe lucrări științifice scrise de învățații europeni și musulmani.

Opera lui Ptolemeu a fost definitivată în jurul anului 150 d. Hr și se baza, de asemenea, pe surse mai vechi și compila diverse date anterioare. El a inventat și noțiunile de latitudine și longitudine, pe care le folosim și azi, dar a oferit și coordonatele exacte pentru aproape 8.000 de locuri din lumea cunoscută pe atunci.

„Geografia” lui Ptolemeu și concepțiile din ea au trecut prin secole, până în secolul al-XV-lea, prin intermediul Constantinopolului, capitala Imperiului Bizantin. Chiar și în secolul al XVIII-lea, hărțile realitate de el, încă erau deosebit de populare.

Dar ele conțineau și erori ce au dus, e drept, la descoperiri neașteptate, în primul rând fiind cazul lui Cristofor Columb. Navigatorul italian a fost în mod special inspirat de reprezentarea lui Ptolemeu a Asiei, ce a servit drept bază pentru faimoasele călătorii ale lui Columb în urma cărora a fost descoperită Lumea Nouă, Columb căutând, de fapt, un drum mai scurt spre Indii.

Ce însemnat apariția compasului magnetic

O dezvoltare majoră în istoria cartografierii și creării de hărți a avut-o inventarea compasului magnetic. Deși magnetismul era cunoscut mai de mult, aplicațiile sale, mai ales în navigație, n-au devenit consistente până în jurul secolului al XIII-lea.

Acest lucru a oferit posibilitatea creării Portulanului (sau portolan), o hartă utilizată în navigație. Mai este denumită și carte-pilot, fiind un document ce conține instrucțiuni nautice, adică indicații asupra drumurilor de urmat, descrierea coastelor, însoțite de schițe de coastă, a reperelor de navigație, a vânturilor locale, a pericolelor, precum și descrierea porturilor, canalelor și a regulilor de navigație, a posibilităților de aprovizionare cu materiale, combustibil etc.

Ele au fost făcute pentru a fi văzute din diferite unghiuri folosind liniile rozei vânturilor ce porneau din punctele centrale ale hărții.

Un exemplu fascinant de hartă portulană este Atlasul Catalan, creat pentru Carol al V-lea al Franței. Deși nu se știe cu exactitate cine sunt autorii acestuia, adesea el este atribuit lui Abraham Cresques și fiului său, Jahuda, care făceau parte din influenta școală cartografică din Mallorca.

Oricum, odată cu cuceririle tehnologice, apariția aparatelor de zbor și, mai ales, a sateliților, hărțile au intrat într-o nouă eră, una incredibil de exactă, de detaliată, în plus ele fiind, practic, disponibile pentru oricine.