Cel mai vechi arbore genealogic din lume, recreat de cercetători: cât de ”bătrân” este

Dacă majoritatea dintre noi abia ne știm, până la nivelul străbunicilor, în general, cine ne-au fost strămoșii, cercetătorii au reușit să realizeze cel mai vechi arbore genealogic din lume pe baza ADN-ul rămășițelor umane găsite în morminte din Marea Britanie ce aparțineau mai multor generații ale aceleiași familii, iar vechimea acestuia este impresionantă.

Cel mai vechi arbore genealogic din lume, recreat de cercetători

Un mormânt vechi de aproximativ 5.700 de ani, ce conține rămășițele a cinci generații ale aceleiași familii îngropate de-a lungul secolelor a fost descoperit la Cotswolds, în Marea Britanie). Pe baza analizelor ADN-ului extras din oasele și dinții decedaților, cercetătorii au reușit să reconstituie ceea ce este considerat cel mai vechi arbore genealogic din lume.

Din mulții indivizi înmormântați în acea zonă, 35 de trupuri erau destul de bine conservate, ceea ce a permis efectuarea analizei ADN. Aceasta a arătat că 27 dintre cei decedați erau rude apropiate.

„Excelenta conservare a ADN-ului în mormânt şi utilizarea celor mai recente tehnologii în recuperarea ADN-ului antic şi analizele ne-au permis să dezvăluim cel mai vechi arbore genealogic reconstituit vreodată şi să îl analizăm pentru a înţelege ceva profund despre structura socială a acestor grupuri antice”, a spus Iñigo Olalde, de la Universitatea din Ţara Bascilor (Spania), care a fost genetician principal al cercetării şi co-autor principal al studiului publicat în Nature.

Mormântul, ce datează din Neolitic, are două încăperi în forma literei L, una spre nord şi alta spre sud, fiecare dintre ele conținând mai multe trupuri.

Așa arată cel mai vechi arbore genealogic din lume, ce a fost reconstituit de cercetători, aparținând unei familii din Neolitic

Cât de ”bătrân” este

Cripta datează dintr-o perioadă importantă, imediat după ce agricultura a fost introdusă în teritoriul pe care se află acum Regatul Unit de oameni ai căror strămoşi s-au răspândit, cu câteva mii de ani înainte, prin Europa din Anatolia (Turcia de azi) şi din zona Mării Egee.

Cei mai mulţi decedați din mormânt erau descendenţi a patru femei care au avut copii cu acelaşi bărbat. Oamenii au fost îngropaţi în diferite părţi ale mormântului, în funcţie de mamă.

Acest lucru sugerează că femeile din prima generaţie aveau o importanţă socială majoră în memoria comunităţii.

„Două dintre femei, toţi copiii lor se află în camera de sud – şi copiii lor până la a cincea generaţie. Celelalte două femei, copiii lor se află în special în camera de nord – deşi unii dintre ei au fost mutaţi în încăperea de sud mai târziu, probabil din cauza prăbuşirii pasajului dinspre nord”, a explicat David Reich, co-autor al studiului şi profesor la Harvard Medical School din Boston (SUA).

Descoperirea va ajuta cercetătorii să înţeleagă dinamica familiilor în cazul acestor oameni din Epoca de Piatră şi să afle mai multe lucruri despre cultura lor.

„Este de o însemnătate amplă pentru că sugerează că dispunerea arhitecturală a altor morminte neolitice ne-ar putea spune cum funcţiona înrudirea”, a spus și Dr. Chris Fowler, de la Newcastle University (Marea Britanie), autor principal al studiului şi arheolog şef.

Cercetătorii au mai precizat că există indicii potrivit cărora fiii „vitregi” erau adoptaţi de familie – bărbaţii ale căror mame erau îngropate în mormânt, dar nu şi tatăl biologic, şi bărbaţii ale căror mame au avut copii cu un bărbat înrudit cu întemeietorul original al familiei.

Dacă doi membri de sex feminin ai familiei care au murit în copilărie se află în mormânt, absenţa totală a fiicelor adulte sugerează că rămăşiţele lor fie se află în morminte ale partenerilor masculini cu care au avut copii fie în altă parte. Cercetătorii consideră acest fapt „un mister” şi nu ezită să ia în calcul chiar incinerarea.

„Era greu de imaginat doar cu câțiva ani în urmă că vom putea cunoaște ceva despre structurile de rudenie ale oamenilor din Neolitic”, a precizat Dr. Ron Pinhasi, de la Universitatea din Viena, dar descoperirea, pe viitor, a mai multor morminte de acest fel ar putea schimba radical acest lucru.

În timp ce mormântul dezvăluie dovezi ale poligamiei – bărbaţi având copii cu multiple femei – el demonstrează şi că poliandria era răspândită – femei având copii cu mai mulţi bărbaţi.

Femeile diferite care aveau copii cu acelaşi bărbat de regulă nu erau înrudite. Dar în cazurile în care femeile procreau cu mai mult de un bărbat, acei bărbaţi erau de regulă rude apropiate.