24 iul. 2023 | 19:13

Locul din România uitat de toți: de ce au plecat locuitorii, povestea satului fantomă

ACTUALITATE
Locul din România uitat de toți: de ce au plecat locuitorii, povestea satului fantomă

Pe culmile blânde și impresionante ale Munților Poiana Ruscă, la granița dintre Ținutul Pădurenilor și Țara Hațegului, se întind mai multe cătune aproape pustii, înconjurate de păduri întinse și extrem de frumoase, care oferă un peisaj absolut aparte.

Localități ca Mesteacăn, Mosoru, Curpenii Silvașului, Goleș, Țața, Preveciori, Valea Fierului și Gotești trăiesc doar în denumiri, sau se pregătesc să dispară odată cu plecarea ultimilor lor locuitori, în lumea de dincolo.

sat-fantoma-tara-hategului-gotesti

Casă părăsită din satul Gotești (sat fantomă) / Foto: Isa Photography

Gotești, un sat fantomă unde nu mai vezi picior de om

În Antichitate, în aceste locuri rustice din apropierea coloniei Sarmizegetusa, se pare că au continuat să trăiască populații autohtone ale Daciei, dedicate creșterii animalelor și exploatării resurselor naturale, cum ar fi zăcămintele de fier și marmură.

Mai multe așezări din Munții Poiana Ruscă au fost atestate în Evul Mediu, când aceste meleaguri, ferite de pădurile vaste, au reprezentat un refugiu în fața invaziilor otomane, iar întinderile forestiere, pășunile și satele au aparținut familiilor de cnezi din Țara Hațegului.

De peste un secol, locuitorii acestor zone montane au început să părăsească treptat regiunea, o parte dintre ei migrând spre Valea Jiului, unde industria cărbunelui era în plină dezvoltare.

Cei rămași s-au dedicat creșterii animalelor sau au lucrat în exploatațiile forestiere. Casele au fost abandonate, odată cu trecerea timpului, pădurile s-au extins și au înghițit fostele pășuni și livezi, iar vechile drumuri de pământ și-au pierdut urmele.

sat-fantoma-tara-hategului-gotesti-2

Casă părăsită din satul Gotești (sat fantomă)

Cătunul unde domnește liniștea absolută

Cătunul Gotești din comuna Răchitova, județul Hunedoara, este unul dintre acele sate-fantomă din Munții Poiana Ruscă.

Amplasat în jurul a 10 kilometri distanță de centrul comunei Răchitova și aproximativ 15 kilometri de satul Densuș, cătunul Gotești se află la capătul unor drumuri forestiere impracticabile de cei neexprimentați.

„Am ajuns cu greu în acest sat părăsit de ani buni, urcând circa două ore pe jos, pe un drum forestier peste care s-au prăbușit zeci de arbori, tăindu-ne calea.

Am văzut o mulțime de urme de animale sălbatice, câțiva mistreți și câteva căprioare mișnunând în împrejurimile pâlcurilor de case și a liveilor din jurul lor. Fostul sat era cufundat în tăcere, parcă timpul s-ar fi oprit aici în loc, în urmă cu peste jumătate de secol. La orizont se vedeau vârfurile înzăpezite ale Retezatului și Parângului”, a declarat Lucian Ignat, fotograf din Hunedoara, conform Adevărul.

Un drum forestier, nefolosibil cu autoturismul, duce până aproape de casele în ruină ale fostului cătun.

Ruinele unei școli amintesc de vremurile în care acest loc era plin de copii. Pe drumul de pământ, urme adânci în noroi dezvăluie trecerea animalelor sălbatice și a utilajelor folosite în exploatările forestiere din zonă.

„În sat sunt mai multe șanse să întâlnești urși și, mai ales, mistreți, decât oameni. Nu mai locuiește nimeni aici de ani buni, însă uneori vin oamenii la vânătoare pe aici”, a declarat un lucrător din zonă, conform sursei citate anterior.

La intrarea în fostul sat, a fost amenajat un teren de vânătoare pentru mistreți și căprioare.

Pădurea înghite încetul cu încetul vechile case din cărămidă, care stau să se prăbușească, precum și fostele livezi și pășuni din Mosoru, la fel cum a făcut-o în ultimele decenii în Curpenii Silvașului, comuna Toplița, aflată pe versantul învecinat.

Mai aproape de Gotești, satul Mesteacăn, unde locuiesc câteva familii, se păstrează câteva case vechi de lemn, care impresionează prin pitorescul lor.

Evident, în mâinile unor autorități capabile, această localitate ar putea să devină un loc turistic apreciat de români sau, de ce nu, chiar un muzeu.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele