ANALIZĂ Raport critic al SUA. România și flagelul traficului de persoane. Majoritatea victimelor din Europa sunt românce. Cum au scăpat proxeneții de dosare

România este în continuare fruntașă în cazul traficului de persoane, minore române ajung an de an traficate în țările europene, arată datele. Un raport realizat recent de Departamentul american de Stat în acest caz critică modul în care autoritățile române gestionează situația și oferă câteva recomandări pentru țara noastră. Un punct sensibil este modul în care sunt pedepsiți traficanții.

Departamentul de Stat critică România. Care sunt principalele probleme

Un raport extrem de dur al Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane din România a fost publicat, vineri, 16 iunie.

„Guvernul României nu îndeplinește în totalitate standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane, dar depune eforturi semnificative în acest sens.  Guvernul a demonstrat că, în general, depune eforturi în creștere în comparație cu perioada de raportare anterioară, având în vedere impactul pandemiei COVID-19, dacă există, asupra capacității sale de combatere a traficului de persoane; prin urmare, România a rămas pe nivelul 2” se arată în documentul publicat de Departamentul de stat din SUA.

Concret, România nu a făcut pași nici înainte, nici înapoi. Datele și recomandările sunt similare ca cele transmise anul trecut.

Instituția trece rapid în revistă progresele realizate de România în ultima perioadă, printre care: crearea de noi posturi de investigatori financiari la nivel național și înființarea unei unități specializate pentru investigații financiare, inclusiv infracțiuni legate de trafic, în cadrul DIICOT.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Mai mult, guvernul român a operaționalizat 42 de săli de audiere private pentru copiii victime ale infracțiunilor, a aprobat un plan de acțiune pentru standardizarea metodologiilor de interogare adaptate copiilor și a instruit poliția în ceea ce privește interacțiunea cu copiii victime.

Raportul Departamentului de Stat SUA

Autoritățile americane laudă inclusiv modul în care România a gestionat situația de la graniță în cazul războiului din Ucraina.

„Cu toate acestea, guvernul nu a respectat standardele minime în mai multe domenii-cheie.  Autoritățile au investigat, urmărit penal și condamnat un număr semnificativ mai mic de traficanți. Presupusa complicitate la infracțiunile de trafic a persistat, în special în cazul funcționarilor care exploatau copii aflați în grija unor centre de plasament sau a unor case de copii administrate de guvern”, punctează Departamentul de stat american.

O altă problemă identificată este ca statul român nu a oferit suficiente fonduri

Recomandările americanilor în cazul traficului de persoane

În plus, guvernul nu a oferit fonduri suficiente ONG-urilor pentru servicii de asistență și protecție, „lăsând majoritatea victimelor fără servicii și expunându-le riscului de a fi din nou victime ale traficului”, se mai arată în raport.

1. Investigarea și urmărirea penală în mod viguros a infracțiunilor de trafic de persoane și urmărirea penală a traficanților condamnați, inclusiv a funcționarilor complici și a traficanților de forță de muncă, care ar trebui să implice pedepse semnificative cu î
2. Să se asigure că statutele de prescripție nu sunt utilizate în mod necorespunzător pentru a respinge acuzațiile împotriva suspecților de trafic de persoane, subminând în mod semnificativ eforturile de combatere a traficului de persoane.
3. Să se asigure că toate victimele primesc asistență, inclusiv asistență medicală și consiliere psihologică, prin desemnarea unor avocați care să ajute victimele să își înțeleagă drepturile și să se orienteze în sistemul de asistență.
4. Identificarea proactivă a potențialelor victime, în special în rândul populațiilor vulnerabile, cum ar fi solicitanții de azil, migranții, persoanele care practică sexul comercial și copiii din instituțiile guvernamentale.
5. Oferirea de sprijin financiar ONG-urilor pentru servicii destinate victimelor prin alocarea de fonduri prin intermediul mecanismelor stabilite, cum ar fi programul de finanțare la nivel local și sistemul de recuperare a bunurilor.
6. Creșterea numărului de ofițeri de poliție instruiți care investighează infracțiunile de trafic de persoane.
7. intensificarea eforturilor de aplicare a legilor privind munca copiilor, în special în zonele rurale și acolo unde serviciile de asistență socială nu dispun de personal și de capacitatea de a aborda încălcările.
8. să sancționeze agențiile de recrutare cu sancțiuni penale pentru practicile care contribuie la traficul de persoane, cum ar fi perceperea de taxe de recrutare de la lucrători.
9. Oferirea de consultanță juridică avizată și protecție în sala de judecată pentru victimele care asistă la urmărirea penală.
10. să acorde inspectorilor de muncă autoritatea legală de a efectua inspecții neanunțate la toate locurile de muncă.
11. Extinderea eforturilor de formare a anchetatorilor, a procurorilor și a judecătorilor în ceea ce privește lucrul cu cazurile de trafic de persoane și cu victimele, sensibilitatea la problemele legate de trafic și înțelegerea tuturor formelor de trafic de persoane.

• În fiecare an, peste 7.000 de persoane devin victime ale traficului de persoane în UE, dintre care 2.880 erau victime din România, au arătat datele publicate la începutul anului de Comisia Europeană.

Majoritatea victimelor sunt femei și fete, dar proporția victimelor de sex masculin este, de asemenea, în creștere, în special sub forma exploatării prin muncă. Costul anual al traficului de persoane în UE se ridică la 2,7 miliarde euro.

Cum au scăpat proxeneții români de dosare

Articolele 210 și 211 din codul penal au incriminat traficul sexual și traficul prin muncă și au prevăzut pedepse de la trei până la 10 ani închisoare pentru infracțiunile care implică o victimă adultă și de la cinci până la 10 ani închisoare pentru cele care implică un copil.

Guvernul a redus eforturile de aplicare a legii.  Articolele 210 și 211 din codul penal incriminează traficul sexual și traficul de forță de muncă și prevăd pedepse de la trei la zece ani de închisoare pentru infracțiunile care implică o victimă adultă și de la cinci la zece ani de închisoare pentru cele care implică un copil.  Aceste pedepse au fost suficient de severe și, în ceea ce privește traficul sexual, au fost proporționale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracțiuni grave, cum ar fi violul.  Între iunie 2018 și octombrie 2022, Curtea Constituțională a României și Înalta Curte de Casație și Justiție au emis mai multe hotărâri, modificând calculele privind termenul de prescripție. 

 Înainte de aceste hotărâri, dispozițiile legale permiteau o pauză în calculul termenelor de prescripție în anumite perioade ale procesului juridic, ceea ce a avut ca rezultat mai mult timp pentru ca autoritățile să investigheze, să urmărească penal și să condamne inculpații.  Cu toate acestea, instanțele au considerat aceste dispoziții neconstituționale.

În consecință, în octombrie 2022, instanțele au schimbat metoda de calculare a termenului de prescripție, ceea ce a dus la respingerea a zeci de cazuri, inclusiv cazuri de trafic de persoane.  Această modificare a dus la respingerea cazurilor, la lipsa de pedeapsă pentru inculpații acuzați de diverse infracțiuni, inclusiv de trafic, care au fost deja supuși unor anchete și procese îndelungate, și a subminat eforturile de combatere a traficului de persoane.

Consecințele prescripției

De exemplu, în ianuarie 2023, instanțele au respins un caz în care erau implicați cinci membri ai crimei organizate într-un caz de trafic sexual de copii datând de 12 ani, în care erau implicate două fete instituționalizate de 14 și 15 ani.  De asemenea, în ianuarie 2023, aceeași instanță a respins un caz în care erau implicați opt traficanți cunoscuți care, în 2011 și 2012, au exploatat mai multe fete minore în România și Italia.

 La începutul lunii martie 2023, instanțele au respins cazul unui fost șef de poliție care a ajutat un grup de traficanți prin ignorarea plângerilor depuse de victimele traficului de copii.  Deși guvernul a adoptat o lege care a eliminat prescripția pentru infracțiunile de trafic de persoane în 2021, autorii care au comis infracțiuni înainte de 2021 au beneficiat de un termen de prescripție mai scurt.

Surse din sistemul judiciar au menționat alte câteva cazuri în curs de soluționare care vor face în curând obiectul prescripției și vor duce la desființări, inclusiv cazuri în care sunt implicați oficiali complici.

În perioada de raportare, procurorii DIICOT au continuat să semnaleze necesitatea unor modificări legislative care să deconcentrateze elemente din Codul penal.  În prezent, autoritatea de a investiga „traficul de persoane, traficul de minori și proxenetismul săvârșit de grupuri de crimă organizată” a rămas la DIICOT, în timp ce alți procurori erau responsabili pentru „proxenetismul obișnuit”, „proxenetismul prin folosirea constrângerii” și „exploatarea minorilor în cerșetorie forțată și furt”. 

 Aceste elemente ale codului penal care se suprapun adesea și coordonarea insuficientă în cadrul procuraturii au dus la duplicarea eforturilor, la confuzie și, ulterior, la ineficiență în soluționarea cazurilor.  Experții societății civile au fost de acord și au pledat pentru o schimbare, observând că suprapunerea dintre definiții a dus la mutarea unor investigații privind traficul de persoane la un alt departament din cadrul poliției, care nu a păstrat o astfel de expertiză, și la sancțiuni mai blânde pentru făptuitori.

Cazuri de trafic de persoane, investigate de procurori

În 2022, autoritățile au investigat 458 de cazuri noi de trafic de persoane (399 de trafic sexual, 37 de trafic de forță de muncă, 22 de forme nespecificate de trafic), o scădere față de 628 în 2021 și 552 în 2020.  Autoritățile au trimis în judecată 307 persoane suspectate de trafic (258 de trafic sexual, 27 de trafic de forță de muncă, 22 de forme nespecificate de trafic), o scădere semnificativă față de 522 în 2021, dar o creștere față de 234 în 2020. 

Instanțele de judecată au condamnat 138 de traficanți (122 de trafic sexual, 16 de trafic de forță de muncă), o scădere față de 162 în 2021.  Majoritatea traficanților condamnați au primit pedepse cuprinse între doi și 22 de ani de închisoare. 

Mai multe ONG-uri și instituții media au continuat să își exprime suspiciunea că personalul care lucrează în instituțiile guvernamentale pentru copii și în centrele rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități a facilitat traficul de persoane.  ONG-urile au observat că în anumite județe funcționarii SPC au acționat ca complici ai traficanților. 

Inspectoratul General de Poliție și Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție (ANDPDCA) au menținut un mecanism de identificare și de sesizare a cazurilor de trafic de copii în rândul copiilor din instituțiile administrate de guvern.

 Mecanismul a mandatat inspectoratele de poliție și SPC la nivel județean să coopereze și să facă schimb de informații în mod regulat pentru a ajuta la identificarea copiilor vulnerabili din instituțiile administrate de guvern care erau expuși riscului de a fi traficați; în 2022, SPC a identificat și a sesizat 15 cazuri potențiale de trafic către poliție, care a demarat investigații în șase dintre aceste cazuri. 

• Pentru a aborda numărul semnificativ de cazuri de abuz sexual asupra copiilor, inclusiv potențiale cazuri de trafic sexual de copii, poliția a menținut o unitate dedicată investigării acestor infracțiuni.

Procurorii evită să se specializeze în traficul de persoane

ONG-urile au observat că unii judecători nu erau conștienți de această problemă și au manifestat prejudecăți față de victimele care proveneau adesea din grupuri dezavantajate din punct de vedere social.

Deficiențele din cadrul autorităților de aplicare a legii, cum ar fi lipsa de personal și volumul de muncă nesustenabil, precum și lacunele de cunoștințe au continuat să limiteze progresele. 

DIICOT și DCCO au fost responsabile pentru investigarea și urmărirea penală a cazurilor de trafic de persoane.  DIICOT a menținut o unitate dedicată luptei împotriva traficului de persoane pentru urmărirea penală a infracțiunilor de trafic de persoane și pentru furnizarea de formare și sprijin pentru procurorii din birourile regionale ale DIICOT. 

În mod similar, DCCO a operat o echipă dedicată de ofițeri de poliție antitrafic.  Atât DIICOT, cât și DCCO au continuat să funcționeze cu personal și resurse limitate, ceea ce le-a împiedicat să acopere în mod eficient toate jurisdicțiile.

În plus, ca urmare a crizei refugiaților ucraineni, guvernul a transferat resursele, perturbând operațiunile normale ale poliției de combatere a criminalității organizate, ale Inspectoratului pentru Imigrări și ale altor structuri de aplicare a legii; deși autoritățile au continuat să desfășoare eforturi de rutină împotriva traficului de persoane, volumul lor general de muncă a crescut semnificativ.

DIICOT a raportat că anchetatorii și procurorii au evitat să se specializeze în traficul de persoane din cauza complexității infracțiunii și a traumei și epuizării asociate cu gestionarea cazurilor de trafic de persoane. 

Ca urmare, anchetatorii și procurorii suprasolicitați au gestionat mai multe cazuri simultan, ceea ce a dus la dificultăți în construirea unor cazuri solide pentru urmărirea penală în perioada de șase luni permisă pentru ca un suspect să fie ținut în arest preventiv.

DIICOT a raportat, de asemenea, că un procuror și un anchetator specializat în combaterea traficului de persoane au acoperit în mod regulat regiuni cu aproximativ un milion de locuitori și au supravegheat simultan 100 de anchete.  În plus, nivelul scăzut de retenție și transferurile frecvente ale procurorilor au dus la o continuă redistribuire a cazurilor și, la rândul lor, la întârzieri în anchete. 

Pentru a contribui la investigații, Ministerul Afacerilor Interne a creat 23 de posturi de investigator financiar la nivel național.

Separat, DIICOT a primit aprobarea de a înființa o unitate specializată pentru investigații financiare, inclusiv pentru infracțiuni legate de trafic de persoane. 

În cursul ultimei perioade de raportare, guvernul a dotat și instruit poliția cu un sistem informatic de expertiză criminalistică pentru a detecta traficul sexual online și pentru a efectua investigații online mai rapide și mai eficiente. 

Ce a făcut Guvernul României. Puncte forte versus puncte slabe

Cu toate acestea, autoritățile au continuat să semnaleze un deficit de modalități de urmărire a activităților infracționale online și de identificare și colectare a probelor digitale.  Observatorii au raportat, de asemenea, lipsa resurselor și a competențelor necesare pentru a efectua investigații online rapide și eficiente, ceea ce a dus la faptul că poliția folosește uneori telefoanele și computerele personale pentru a efectua investigații online.

Experții au raportat că, deși autoritățile au dezvoltat o anumită sensibilitate față de situația victimelor traficului de persoane și au utilizat din ce în ce mai mult o abordare centrată pe victimă, poliția, procurorii și judecătorii au continuat să aibă nevoie de formare în ceea ce privește practicile care țin cont de traume și care sunt centrate pe victimă. 

Guvernul, în parteneriat cu alte guverne, ONG-uri și organizații internaționale, a abordat lacunele de cunoștințe prin formarea poliției, a procurorilor, a judecătorilor, a inspectorilor de muncă și a altor lucrători din prima linie pe tot parcursul anului pe diverse teme, cum ar fi abordările bazate pe traume și centrate pe victime în cadrul investigațiilor, indicatorii de trafic, precum și identificarea și referirea. 

Guvernul a sprijinit eforturile educaționale suplimentare prin menținerea, ca parte a curriculei obligatorii pentru toate polițiile locale și centrale, a unor lecții privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, instituție aflată în subordinea Ministerului de Interne

 Inspectoratul General pentru Imigrări a menținut proceduri de identificare a victimelor în rândul solicitanților de azil și al migranților și de trimitere a acestor victime către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane (ANITP), principala agenție guvernamentală de coordonare a eforturilor de combatere a traficului de persoane.

Autoritățile nu au beneficiat de o formare specializată privind traumele psihologice ale traficului asupra victimelor, ceea ce a împiedicat capacitatea lor de a identifica corect potențiala victimizare în rândul persoanelor care practică sexul comercial. 

Potrivit ONG-urilor, autoritățile au continuat să aplice amenzi persoanelor care practică sexul comercial fără a depista indicatorii de trafic.  Cu toate acestea, autoritățile au renunțat, de obicei, la acuzații sau amenzi odată ce anchetatorii și procurorii au realizat că un suspect era o victimă a traficului de persoane. 

Victimele puteau, de asemenea, să conteste amenzile după ce au fost identificate.  Autoritățile au identificat majoritatea victimelor după ce a început o anchetă penală și nu prin intermediul unei verificări proactive sau al altor eforturi de identificare a victimelor.

 Guvernul a menținut un număr limitat de adăposturi administrate de guvern destinate adulților vulnerabili, inclusiv victimelor traficului de persoane.  Autoritățile au plasat victimele copii în facilități specializate pentru victimele traficului de copii, în facilități generale pentru copii sau în facilități pentru copii cu dizabilități gestionate de centre.

• Germania, Marea Britanie, Italia şi Spania sunt principalele state ţintă vizate de grupările de trafic de persoane pentru exploatarea victimelor cetăţeni români,  arată și datele oferite de Inspectoratul General al Poliției Române.

Proiecte DIICOT

Cameră specială de audiere a minorilor și a victimelor traficului de persoane, inaugurată la DIICOT

Pe 12 iunie a fost inaugurată la DIICOT prima cameră specială de audiere a victimelor sau martorilor unor infracțiuni din sfera criminalității organizate, precum trafic de persoane, pornografie infantilă și/sau exploatare sexuală a minorilor.

„Am amenajat până acum opt camere de audiere pentru minori, în colaborare cu parchetele din Constanța, Vrancea, Vâlcea, Sibiu, Mureș, Argeș, Bacău, București, și un centru integrat pentru investigarea violenței sexuale la Săftica, Ilfov, cu infrastructura necesară pentru intervievare, examinare medico-legală, evaluare psihologică și asistență terapeutică.

Cu sprijinul UNICEF în România, această primă cameră de audiere amenajată în sediul structurii centrale a DIICOT creează premisele unei audieri unice pentru fiecare dintre victimele vulnerabile ale traficului de persoane.

Este esențial să sprijinim martorii sau victimele violențelor sexuale prin accesul la o justiție mai prietenoasă, dar și mai eficientă”, a spus Mihaela Chiper, președinte al Asociației pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale.

Vezi Galerie 3 Imagini

Cum acționează traficanții. Unde ajung româncele

Printre grupurile vulnerabile se numără copiii care se află în instituții guvernamentale sau care au ieșit din ele, copiii ai căror părinți călătoresc în străinătate pentru muncă, membrii comunității rome, femeile cu educație și venituri reduse, migranții și solicitanții de azil.

 Traficanții acționează individual sau în grupuri mici, pe baza legăturilor familiale sau a intereselor comune. Autoritățile raportează mai puține cazuri în care sunt implicate grupuri criminale organizate de mari dimensiuni, cu o ierarhie strictă și un lider puternic. 

Traficanții au continuat să folosească metoda de recrutare „lover-boy”, prin care victimele acceptă oferte de muncă dubioase și riscante în diverse domenii, iar apoi, prin diferite metode și forme de control, sunt forțate să se prostitueze.

Experții continuă să raporteze cazuri de femei românce recrutate pentru căsătorii fictive în Europa de Vest; după ce încheie aceste căsătorii, traficanții le obligă pe femei să se prostitueze sau să muncească.  Oficialii guvernamentali și ONG-urile raportează că traficanții folosesc din ce în ce mai mult internetul și rețelele de socializare pentru a recruta victime, în special copii.  Copiii reprezintă aproape jumătate din victimele identificate ale traficului de persoane în România.

Copiii din instituțiile administrate de guvern, în special fetele care trăiesc în cămine și centre de plasament pentru persoane cu handicap, rămân vulnerabili . Mai multe ONG-uri notează că foști rezidenți ai căminelor sau centrelor de plasament administrate de guvern servesc drept recrutori ai fetelor minore din aceleași instituții.  Traficanții exploatează copiii romi în traficul sexual și în cerșetoria forțată.

Abuzul asupra muncii copiilor continuă să nu fie semnalat în mod corespunzător, fiind exploatați în muncă copii de numai cinci ani.  Rapoartele mass-media continuă să facă referire la cazuri de copii angajați sezonier în industria ospitalității de-a lungul coastei Mării Negre. 

Unele rapoarte sugerează că traficanții care operează în România și Moldova exploatează femei și fete moldovence din România în operațiuni din Europa; amploarea traficului nu este cunoscută.  Traficanții exploatează migranți din Africa, Europa și Asia de Sud și de Sud-Est în construcții, în industria hotelieră și în industria alimentară.

 Migranții din Asia de Est, care lucrează în industria construcțiilor și în industria hotelieră, sunt deosebit de expuși riscului de a fi traficați din cauza lipsei de acces la informații în limba lor maternă și a practicilor înșelătoare ale angajatorilor. 

Migranții din Orientul Mijlociu și din Asia Centrală și de Sud care intră în România pe la granița cu Serbia, al căror obiectiv principal este de a-și continua drumul spre Europa de Vest și de Nord, pot fi sau pot deveni victime ale traficului de persoane în timp ce se află în România.