Mocănița din Vișeu, unică în lume: de ce trebuie să parcurgi traseele cu trenurile cu abur îndrăgite de turiștii din întreaga lume

Mocănița este denumirea generică dată unui tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte.

Cele mai cunoscute mocănițe sunt:

• Calea ferată forestieră pe ecartament îngust din județul Maramureș, care merge din Vișeu de Sus, pe Valea Vaserului, până în Carpați, la stația Coman, aproape de granița cu Ucraina
• Calea ferată îngustă care traversează o parte din Munții Apuseni, în lungime de 94 km, între orașele Turda și Abrud
• Calea ferată îngustă de pe valea Hârtibaciului, care leagă orașele Sibiu și Agnita
• Calea ferată minieră ardeleană, care leagă Hunedoara de „Ținutul Pădurenilor”
• Trenuri de persoane sau de marfă au circulat între 1912-1997 și pe calea ferată îngustă Târgu Mureș–Praid[4], precum și pe calea ferată îngustă Slănic – Măneciu-Ungureni (1922-1938)
• „Mocănița Brad”, linia pe care circulă mocănița Brad-Crișcior
• „Mocănița Sovata” – locomotiva cu aburi pe un traseu de 14 km între Sovata și Câmpu Cetății.

Mocănița din Vișeu, apreciată de turiștii din întreaga lume

Dintre acestea, poate cel mai frumos traseu este străbătut de Mocănița din Vișeu, ale cărei lucrări la linia ferată au încep în anul 1932 și s-au realizat după modelul austro-ungar, cu ecartament îngust.

Una dintre cele mai importante valori culturale şi tehnice ale țării, Mocănița de la Vişeu de Sus este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. Construită ca şi soluție tehnică mai favorabilă pentru transportul materialului lemnos decât cel pe apă, calea ferată forestieră funcționează şi astăzi, atât pentru rolul inițial, cât şi pentru transportul turiştilor.

Mocănița din Vișeu de Sus

Din anul 1932 Mocănița Vişeu de Sus funcţionează aproape fără întrerupere. De luni până sâmbătă, trenurile de producţie transport buşteni de pe Valea Vaserului la fabricile de prelucrare a lemnului din Vişeu de Sus. Mocănița Vişeu de Sus este singura din Europa care încă mai este folosită pentru transportul lemnului. Astăzi circulă din mai până în octombrie, în mod regulat, trenuri cu abur pentru turişti şi iubitori de căi ferate.

În toamna anului 1944, trupele germane şi maghiare încă se aflau în Maramureş, încercând să stabilească o linie defensivă în faţa Armatei Roşii. Lucrări de amenajare genistică au fost realizate şi pe Valea Vaserului. Atunci când armata germano-maghiară s-a retras, calea ferată forestieră a fost parţial distrusă. Mai multe poduri au fost aruncate în aer, în scopul încetinirii avansării ruşilor în Maramureş.

Calea ferată forestieră a fost refăcută de C.A.P.S. între 1946 – 1948. După ce lucrările de reparaţie au fost finalizate, calea ferată forestieră a fost extinsă între 1950-1954 cu alte ramificaţii pe văi secundare. A contribuit astfel şi mai mult la exploatarea forestieră pe Valea Vaserului.

Turismul pe calea ferată forestieră Vișeu de Sus s-a dezvoltat după anii 2000, în primii ani a ajutat la organizare și dezvoltare birou de turism, fundația Elvețiană ”Hilfe für Wassertalbahn”, după care s-a organizat ca și societate SRL ”Ecotours” administrată de Leopold Langtaler (2002-2008). După inundațiile din 27 iulie 2008, Calea ferată forestieră a revenit la numele inițial (CFF Vișeu de Sus).

Ca niște curiozități despre mocăniță, putem aminti părţile principale ale unei locomotive cu aburi, care sunt: căldarea sau cazanul (ce transformă apa în aburi utilizând căldura rezultată din arderea combustibilului), motorul locomotivei şi carul locomotivei. De asemenea, durata medie de viaţă a unei locomotive este de 40 de ani.

Trebuie să mai știi că la 20 de kilometri, o locomotivă consumă șapte metri steri de lemn, șase metri cubi de apă, 30 de kilograme de cărbune, cinci litri de ulei industrial şi zece litri de ulei pentru cilindru. De asemenea, dacă vrei să te plimbi cu mocănița, poate vrei să știi că personalul unei mocăniţe este format dintr-un mecanic, ajutor de mecanic, şef de tren şi frânar.

Traseul turistic regulat se desfășoară între Vișeu de Sus și Paltin pe distanța de 21,6 km. Traseul cuprinde următoarele repere de pe Valea Vaserului: Stația Novăț, Km 15, unde se face o pauză pentru alimentarea cu apă. Apoi urmează Glimboaca (Piatra Șoimului), Cozia,  Novicior și stația Paltin.