Aurorele boreale au apărut în locuri neobișnuite, spun specialiștii. Fenomenul a putut fi observat și pe cerul României

Aurora Boreală a fost vizibilă din nordul, centrul și vestul Europei, duminică noapte spre luni în mai multe zone printre care America de Nord și Europa Centrală și de Vest.  Fenomenul a putut fi vizibil până în sudul statului Iowa, în Statele Unite, precum și în unele părți din sudul Angliei, au declarat oamenii de știință, scrie The New York Times. Fenomenul a putut fi observat și în România, în Harghita.

Aurora boreală, cunoscută și sub denumirea ”Luminile Nordului”, apare atunci când particulele emise de Soare se ciocnesc cu particule care sunt deja prinse în câmpul magnetic al Pământului și poate fi văzut adesea din anumite zone din Islanda, Canada și Alaska.

Dar vineri, soarele a emis o mare explozie de energie, a declarat Robert Steenburgh, cercetător spațial la Centrul de predicție a vremii spațiale din cadrul Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice. 

„Soarele a eliminat o mare pată de plasmă”, a spus  Steenburgh. Această explozie de energie, care are propriul câmp magnetic, s-a deplasat prin spațiu și a ajuns la câmpul magnetic al Pământului duminică, când cele două s-au ciocnit pentru a crea o furtună geomagnetică.

Cât plătești dacă folosești aerul condiționat pentru a te încălzi iarna? Cum îți afectează factura

Când se aprind luminițele de Crăciun în București în 2024

„A făcut ca magnetosfera noastră să fie destul de agitată”, a spus specialistul care a explicat faptul că atunci când se întâmplă acest lucru, aurora poate fi văzută mai aproape de Ecuator. Astfel de evenimente nu sunt atât de neobișnuite, aproximativ 100 având loc la fiecare 11 ani.

Aurorele boreale au fost asociate cu forțe divine

Cuvântul „aurora” provine de la numele zeiței romane a zorilor, Aurora, care călătorea de la est la vest anunțând venirea soarelui.  Poeții din Grecia antică foloseau numele corespunzător Eos în mod metaforic pentru a se referi la zori, menționând adesea jocul de culori pe cerul altfel întunecat.

Cuvintele „borealis” și „australis” provin de la numele zeilor antici ai vântului nordic (Boreas) și ai vântului sudic (Auster) din mitologia greacă.

Pentru cei care nu sunt obișnuiți să vadă cerul nopții luminat de dungi verzi sau roșii, o auroră boreală – în poveștile populare, aurorele boreale au fost asociate cu spirite și forțe divine – poate inspira teamă sau chiar frică.

În 1872, un articol din The New York Times descria un cer care strălucea atât de intens încât „multe persoane au crezut că un mare incendiu se manifesta în spatele Brooklyn-ului”. În 1941, sute de curioși s-au adunat pe faleza din Rockaway Beach, N.Y., pentru a vedea fenomenul, iar în 1929, numeroși cititori ai The Times au sunat la ziar pentru a raporta priveliștea orbitoare.

Duminică seară, meteorologii din Statele Unite au declarat că furtuna geomagnetică ar putea genera o auroră care ar putea fi văzută din unele state nordice precum Maine și Michigan. Serviciul național de meteorologie din Marea Britanie, Met Office, a prezis că Scoția și nordul Angliei vor putea vedea luminile, cu o altă șansă de a le vedea în noaptea de luni spre marți.

Duminică, furtuna a creat un spectacol de lumină spectaculos. Meteorologii de la biroul Serviciului Național de Meteorologie din Riverton, Wyo, au împărtășit imagini cu un cer pictat cu purpuriu profund și verde strălucitor. 

Luminile nordice au fost văzute și deasupra statului Maine, a unor părți din Wisconsin, precum și în Toronto, în Canada.În Europa, aurorele boreale au fost văzute deasupra sudului Angliei, unde dungi de magenta și galben au luminat cerul deasupra Stonehenge.

Unde se observă aurora boreală în mod obișnuit

Din punct de vedere ştiinţific, aurorele polare pot apărea oriunde pe glob. Totuși, ele sunt văzute cel mai bine pe o rază de aproximativ 2500 de km în jurul polilor magnetici ai Pământului: aurora boreală la Polul Nord, respectiv aurora australă la Polul Sud.

Locurile unde poate fi văzută cel mai frecvent aurora boreală sunt Norvegia, Finlanda, Islanda, Suedia, Groenlanda, Canada, Rusia și Alaska.

Cel mai frecvent, aurora boreală are tonuri de galben-verzui, fiind produsă de coliziunea cu moleculele de oxigen, situate la înălțime de aproape 90 de kilometri. În cazul contactului cu moleculele de azot, se produc aurore boreale de culoare albastră sau albastră-purpurie.

Țările din Europa unde a fost vizibil fenomenul

În Europa, Aurora Boreala a fost vizibilă pe cerul Ungariei, Marii Britanii, Germaniei, Letoniei si Estoniei. Aurora Boreala neobișnuită a fost provocata de o furtună geomagnetică declanșată de o explozie solara care a avut loc duminică, 23 aprilie.

„Aurorele boreale orbesc Marea Britanie. Oriunde ar fi putut fi văzută o auroră uimitoare noaptea trecută”, au titrat jurnaliștii de la Daily Mirror.

Au fost raportate aurore din vârful Scoției până în Țara Galilor și chiar și în Cornwall. AuroraWatch de la Universitatea Lancaster a emis o rară „alertă roșie” pentru aurora boreală în jurul orei 12.50 luni dimineața. Este incredibil de rar ca aurora boreală să își facă apariția în Marea Britanie.

Cu toate acestea, toată Marea Britanie a avut cel puțin 10% șanse de a vedea aurora noaptea trecută, potrivit hărților meteo Ventusky. Locuitorii din Insulele Shetland au avut cele mai mari șanse de a vedea spectacolul de lumini, cu o probabilitate de 60 la sută de auroră în jurul orei 22.30.

În ultimele luni, aurora a putut fi văzută în zone în care nu apare de obicei.

Vezi Galerie 3 Imagini

Aurora boreală a fost văzută și în România 

Aurora boreală, fenomen specific zonelor nordice, a putut fi văzută şi din România, în județul Harghita. Locuitorii din localitatea Calonda care au putut să admire noaptea trecută fenomenul. Și în martie 2015 aurora boreală a fost observată, tot în Harghita, comuna Lăzarea. 

Aurorele se schimbă în timp

Pe parcursul nopții, acestea încep cu străluciri și progresează spre coroane, deși este posibil să nu le atingă. Ele tind să se estompeze în ordine inversă. Până în jurul anului 1963 se credea că aceste schimbări se datorează rotației Pământului sub un model fix în raport cu Soarele. 

Mai târziu s-a constatat, prin compararea filmelor all-sky ale aurorelor din diferite locuri, că acestea suferă adesea schimbări globale într-un proces numit substorm aurorală.

Acestea se schimbă în câteva minute de la arcuri liniștite de-a lungul ovalului auroral la manifestări active de-a lungul părții întunecate, iar după 1 – 3 ore se schimbă treptat înapoi. Schimbările aurorelor în timp sunt vizualizate în mod obișnuit cu ajutorul keogramelor.

Câteva curiozități despre aurora boreală

• Își schimbă constant forma

Modelele și formele aurorelor sunt determinate de fluxul schimbător de particule încărcate și de variația câmpurilor magnetice.

„Fasciculele” dansează pe cer, uneori foarte rapid . Aurorele sunt semnăturile optice ale curenților electrici care curg în sus și în jos pe liniile câmpului magnetic, care sunt aproape verticale la latitudini înalte; de aici și razele de lumină aproape verticale.

Aurorele arată ca niște perdele de lumină în mișcare, deoarece particulele de plasmă se mișcă ca răspuns la câmpul magnetic al Pământului.

• Un om de știință norvegian a fost primul care a explicat fenomenul aurorelor

De mii de ani, oamenii se minunează de manifestările spectaculoase care luminează ocazional cerul nopții. Considerate odinioară ca fiind semne de blestem, au existat sute de povești și teorii pentru a explica ceea ce cunoaștem acum sub numele de aurore. Dar nimeni, până acum un secol, nu a suspectat o legătură cu soarele.

Omul de știință norvegian Kristian Birkeland (1867-1917) a fost primul care a explicat sursa aurorei, iar prin descoperirea sa a fost creat un nou domeniu al științei – legătura dintre soare și Pământ.

• Termenul de „aurora boreală” a fost inventat în 1619.

Termenul pentru aurora boreală, „aurora boreală”, a fost derivat de la numele roman al zeiței romane a zorilor, Aurora, și de la numele grecesc al vântului din nord, Boreas. Cu toate acestea, există unele dezbateri cu privire la cine a fost primul care le-a numit – astronomul francez Pierre Gassendi (1592-1655) sau astronomul italian Galileo Galilei (1564-1642).

•  Căpitanul James Cook a numit „aurora australă

Căpitanul James Cook a denumit același fenomen din emisfera sudică „aurora australis”, în urma călătoriei sale de descoperire a Antarcticii în Rezoluția (1772-75). ‘Australis’ provine din cuvântul latin care înseamnă sudic.

• Pământul nu este singura planetă cu aurore

Aurorele apar și pe alte planete din sistemul nostru solar – inclusiv pe Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și Marte. Asemănător cu aurorele de pe Pământ, luminile au fost observate în apropierea polilor magnetici ai altor planete.