„Mare actor, dar și un mare bețiv”. Își dădea poeziile pe pachete de țigări. Vasile Nițulescu, un talent aparte

ACTUALITATE
„Mare actor, dar și un mare bețiv
02 mart. 2023 | 19:02

Vasile Nițulescu a fost, în general, actor de teatru, însă a avut parte de multe apariții chiar și în cinematografia românească, cea de dinainte de Revoluție.

Actorul reușea, cu o carismă aparte, să „compună personaje stranii, adesea maladive”.

Vasile Nițulescu poveste drama alcool actor

Vasile Nițulescu – imagine de arhivă

Vasile Nițulescu, un actor care nu făcea rabat de la excelență

Vasile Nițulescu s-a născut în data de 25 aprilie 1925, la București, și a decedat în 11 februarie 1991, în același oraș.

A jucat, ani de-a rândul, pe scena Teatrului Mic, însă a apărut și în filme, însumând mai bine de 80 de tiluri, în întreaga sa carieră.

Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat Vasile Nițulescu, se numără: Masca de argint, Burebista, Profetul, aurul și ardelenii, Iarna bobocilor, Iarba verde de acasă, Doctorul Poenaru, Buzduganul cu trei peceți, Toate pânzele sus, Toamna bobocilor, Tănase Scatiu, Un comisar acuză, Filip cel Bun, Cireșarii, Chemarea aurului, Setea, Printre colinele verzi sau Viața nu iartă.

„La originea iubirii și urii mele pentru teatru e ceea ce aș numi labilitatea talentelor, am onoare de actorul cameleon.

Pentru mine, ca și pentru prietenul meu Ivan Helmer, exemplul cel mai convingător a fost un actor de mult dispărut, Vasile Nițulescu.

Actor ne-cameleon prin excelență, căci el nu-și prostitua talentul pentru ca să fie pe placul personajului, el aducea personajul către el”, declara, la un moment dat, regizorul Radu Penciulescu, într-un dialog cu criticul de film, George Banu.

A jucat în toate filmele regizate de Dan Pița, semn că cineastul îi purta o mare apreciere acestui actor extrem de talentat.

Vasile Nițulescu poveste drama alcool actor

Vasile Nițulescu – imagine de arhivă

Vasile Nițulescu și povești hazlii în care a fost implicat

Vasile Nițulescu a fost, într-adevăr, un personaj unic. Boem, în adevăratul sens al cuvântului, dar și liber în gândire și exprimare.

„Am făcut cu el un film la Jurilovca. Mare actor, dar și un mare bețiv. Îmi zice: Plec sâmbătă până acasă, trebuie să duc și eu niște pește.

Zis și făcut. Ne-am urcat într-o barcă. El cu sticlele de vodcă după el. Cum prindeam un caras, îl aruncam în spate, unde stătea nea Vasile.

Când am zis și eu că prind vreo 20 de bucăți, l-am întrebat: Ajung ăștia? La care el răspunde: Care ăștia?

Când m-am întors și m-am uitat, nu mai era nimic în barcă. El le turna pe gură vodcă și îi arunca înapoi.

L-am întrebat: Ce faci, domle? De ce i-au aruncat? La care mi-a răspuns: Le-am dat drumul să le spună și celorlalți pești că pe lumea asta mai sunt și oameni”, își amintea amuzat Vasile Popa.

Evident, acestea nu au fost singurele episoade hazlii care l-au implicat pe actorul Vasile Nițulescu.

La rândul său, pictorul Aurel Nedel și-a amintit: „Am hotărât cu Piuliță că mergem amândoi la Cina și să nu primim pe nimeni la masa noastră.

Noi luaserăm niște bani și, la un moment dat, am simțit că ceva ne arde la ceafă. Cunoșteam pașii și când ne-am întors, Vasile Nițulescu, de care eram foarte legat, venea în urma noastră. El aflase.

Zic, pe Vasile îl primim? Pe Vasile, cum să nu? Mergem cu toții la Cina, comandăm și apare Pâcă și se așează la masa noastră.

Piuliță: Ce cauți la masa noastră? Te rugăm să pleci imediat! Nu plec, domnule! O baterie de vin era 12 lei. Piuliță: Îți dau 20 de lei, pleci? Nu! Pauză.

Pâcă, îți dau 50 de lei să pleci. Nu. Bă, Pâcă, îți dau 100 de lei să pleci. Nu. Dubla tot timpul. Bă, Pâcă, îți dau 200 de lei să pleci! Plec, domnule!

El scoate banii și îi dă, dar Pâcă rămâne.

Tocmai trecea chelnerul și Pâcă zice: Maestre, două baterii de vin și comandă și ceva mâncare, nu știu câți mititei.

Pâcă, nenorocitule, ai promis că pleci. Domnule, eu beau pe banii mei, a răspuns.

Am rămas împreună, ce să-i faci?”, rememora pictorul, într-ul dialog cu jurnalistul Ștefan Mitroi.

Despre Vasile Nițulescu se spune, de asemenea, că obișnuia să scrie poezii excepțional de frumoase care, ori au rămas printr-un sertar, ori le dădea pe pachete de țigări.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele