Misterul „ciocanului din Londra”: povestea obiectului bizar, vechi de 400 de milioane de ani, care ar nega teoria evoluției

Stânca părea a fi veche. Ciocanul din interiorul ei părea modern.

În timp ce se plimbau de-a lungul Red Creek, Londra, Texas, în iunie 1936, Emma Zadie Hahn și soțul ei Max Edmond Hahn au făcut o descoperire neobișnuită: o bucată de lemn ieșită din ceea ce părea a fi o formațiune de stâncă veche.

Povestea spune că zece ani mai târziu, fiul lor a spart stânca pentru a vedea ce era înăuntru. Ceea ce a găsit a fost un ciocan. Ciudat este că era în mod clar un ciocan modern.

Ciocanul a atras atenția creaționistului Carl Baugh, care a susținut că stânca din jurul ciocanului este din perioada Cretacicului. Pentru Baugh, aceasta era dovada că teoria evoluției era incorectă.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

Misterul ciocanului misterios

„Dacă artefactul provine cu adevărat din intervalul de timp Cretacic, unde rămâne această teoriă evoluționistă, din moment ce omul nu trebuia să fi evoluat pentru încă o sută de milioane de ani sau cam așa?”, s-a întrebat Baugh.

„Dacă artefactul este relativ recent, înseamnă că formațiunea cretacică Hensell Sand din care provine este relativ tânără. Din nou, unde e teoria evoluționistă cu datele sale tradiționale pentru formațiunile cretacice?”.

Când au deschis stânca, asta au găsit. Credit imagine: S. J. Miba/Wikimedia Commons (CC BY-SA 4.0)

Răspunsul, desigur, a fost că ciocanul era modern, dar ajunsese închis în stâncă prin procese geologice necunoscute lui Baugh.

„Piatra este reală și pare impresionantă pentru cineva care nu este familiarizat cu procesele geologice. Cum ar putea un artefact modern să fie blocat în roca ordoviciană?”, s-a întrebat anchetatorul Glen J. Kuban, într-o lucrare din 1997, despre ciocan, publicată în Paleo.

„Răspunsul este că formațiunea în sine nu este ordoviciană. Mineralele se pot întări în jurul unui obiect intruziv, scăpat într-o crăpătură sau, pur și simplu, lăsat pe pământ dacă roca sursă este solubilă chimic”.

Deși o descoperire extrem de grozavă, formațiunea de stâncă nu este atât de veche pe cât părea. Probabil că un miner a scăpat ciocanul în urmă cu un secol, după care s-a format stânca în jurul lui.