Arma invizibilă a lui Putin care poate perturba omenirea. Pericolul de care se teme NATO

O perturbare majoră a sistemelor globale de poziţionare (GPS) ar avea consecinţe majore asupra funcţionării economiei mondiale, avertizează Serge Besanger, profesor la ESCE International Business School, într-un articol publicat de portalul „The Conversation”. Ar putea fi „asul din mânecă” pentru președintele rus Vladimir Putin.

Conceput în primă fază pentru aplicaţii militare, GPS este un sistem de poziţionare prin satelit deţinut de Pentagon, utilizat şi pentru numeroase programe civile. Fie că este vorba de logistică, transport, agricultură, finanţe, industrie, apărare sau securitate, sistemul garantează acum o poziţionare precisă şi o marcare a timpului oriunde pe Glob. În contextul ameninţărilor rusești la adresa Occidentului, mulţi se întreabă dacă şi aceste infrastructuri cruciale sunt în pericol.

După gaze, Putin ne va opri GPS-ul?

Primul satelit GPS a fost plasat pe orbită în urmă cu peste patru decenii (anul 1978), iar acoperirea globală a fost finalizată în ianuarie 1995. La ora actuală, sistemul de poziționare se bazează pe 31 de sateliţi care permit unui utilizator din orice colț al lumii să fie în permanenţă în raza de acţiune a cel puţin patru sateliţi. Programul este cel mai bine cunoscut publicului larg pentru aplicaţiile sale de geolocalizare, cum ar fi Waze, dar utilizările sale sunt, de fapt, foarte variate.

Cronometrarea GPS este foarte precisă și joacă acum un rol vital în industria mondială. De pildă, centralele electrice moderne se bazează pe această sincronizare pentru a modifica, adapta şi urmări în timp real nevoile energetice şi pentru a-şi ajusta producţia de energie. Totodată, pieţele financiare globale se încred în timpul GPS pentru a înregistra miliarde de tranzacţii zilnice în doar câteva milisecunde.

Vești proaste pentru pensionarii din România: cu câte zile vor întârzia pensiile în ianuarie 2025

Panică la un spectacol de circ în Italia: leii si tigrii din arenă s-au răzvrătit, publicul a luat-o la fugă

Cea mai vulnerabilă infrastructură

Așadar, semnalele GPS sunt o infrastructură critică, dar și una extrem de vulnerabilă. În primul rând, din cauza ameninţărilor naturale, aşa cum au fost erupţiile solare din vara acestui an, care au perturbat ionosfera, împiedicând trecerea semnalului.

În plus, sistemul de poziţionare prin satelit este expus la tot felul de ameninţări provocate de om, de la bruiaj la hacking, atacuri cibernetice până la atacuri fizice. Deși acestea din urmă nu au fost puse în practică până acum, un astfel de scenariu nu poate fi exclus, având în vedere dezvoltarea rapidă a armelor antisatelit.

Potrivit proiectului Strike3 (o iniţiativă europeană de limitare a expunerii continentului la „riscul GPS”), doar în luna aprilie 2018 au fost detectate peste 21.000 de evenimente de interferenţă a comunicaţiilor aeroportuare din Europa. Dintre acestea, 1.141 au fost catalogate interferenţe deliberate.

Un atac cibernetic asupra spaţiului ar putea provoca întreruperi, pierderi de date sau a unei întregi reţele de sateliţi. Odată obținut controlul sistemului de comandă, un atacator este capabil să modifice orbita satelitului, să întrerupă comunicaţiile sau să dezactiveze componentele electronice ale acestuia.

Conştiente de fragilitatea sistemului, Rusia, UE, Japonia şi China şi-au creat propriile constelaţii de sateliţi: Glonass (1993), Galileo (2011), QZSS, respectiv BeiDou (2018). Cu alte cuvinte, denumirea GPS, specifică sistemului american, tinde să fie înlocuită cu „Global Navigation Satellite System” (GNSS) – Sistemul Global de Navigaţie prin Satelit.

Risc geostrategic major

Forţele armate contemporane, în special occidentale, au dezvoltat o dependenţă acută de GPS, fie pentru geolocalizare, ghidare a rachetelor, fie pentru navigaţia marină sau aeriană. Obuzele de artilerie „inteligente” şi rachetele HIMARS, datorită ghidării lor sofisticate prin sistem, sunt capabile să lovească cu precizie o ţintă aflată la câteva zeci sau chiar sute de kilometri distanţă, aşa cum a demonstrat artileria ucraineană.

Prin urmare, se pune întrebarea de ce Rusia, care a investit masiv în sisteme de război electronic capabile să întrerupă comunicaţiile şi semnalele pe un spectru larg, nu a „tăiat” încă GPS-ul? Moscova dispune de echipamente extrem de sofisticate de bruiaj anti-GPS şi de arme antisatelit. De pildă, a bruiat semnalele GPS ale NATO pe o zonă extinsă (Arctica), în timpul exerciţiilor militare ale alianței din toamna anului 2018.

Răspunsul este simplu. Și forţele ruseşti au nevoie urgentă de GPS. Receptoarele sistemului sunt larg răspândite, mult mai ieftine şi mai uşor de utilizat decât cele Glonass. Acest lucru este evidenţiat de avioanele de luptă ruseşti doborâte, în cazul cărora s-au găsit dispozitive GPS civile lipite pe panourile de instrumente, explică Serge Besanger.

Ce soluții are Occidentul pentru scenariul „fără GPS”

De ani buni, forţele armate occidentale se pregătesc pentru un scenariu de întrerupere completă şi prelungită a sistemelor de poziţionare şi navigaţie prin satelit, ce poartă numele de „GPS Blackout”. NATO a simulat un conflict intens, rapid şi simultan, într-un mediu în care comunicaţiile sunt foarte degradate, iar o defecţiune majoră a GPS-ului se produce pe parcursul mai multor săptămâni sau chiar luni.

Vestul ia în considerare soluţii alternative pentru a-şi menţine capacităţile de luptă la un nivel adecvat: lansarea de rachete fără GPS, crearea unor reţele de pseudo-sateliţi sau pseudoliţi, prin intermediul antenelor terestre, pentru a crea un sistem de localizare limitat și local.