Legenda Castelului Cantacuzino din Bușteni și a fantomelor care bântuie locul

Află care este legenda castelului Cantacuzino, un loc superb, dar căruia istoria i-a atârnat umbre grele la ferestre. Un castel construit din dragoste pentru arhitectură și frumos, dar transformat de dictatura comunistă într-un loc rece, bântuit de suflete chinuite.

Ce spune legenda Castelului Cantacuzino

Grigore Camtacuzino a fost de două ori prim ministru al  României, și de două ori primar al Bucureștiului. Castelul, construit in stilul neoromânesc, are o mare valoare arhitectonică si istorică.

Edificiul are o suprafață de peste trei mii de mp, cu un parc ale cărui alei duc spre cascade, fântâni arteziene și o grotă. Castelul a fost realizat din piatră și cărămidă de arhitectul Grigore Cerchez. Are un pronunțat caracter romantic datorită măiestriei și atenției la detalii pe care meștesugarii vremii au avut-o.

Una dintre legendele castelului Cantacuzino din Bușteni spune că prinţul ar fi fost în stare să îmbrace acoperişul în bani de aur, doar, doar faima lui s-o duce în străinătate. Nababul avea o avere colosală, moștenită din generație în generație de o mare familie de os domnesc. Din păcate, Grigore Cantacuzino a murit la numai 2 ani de la prima lui intrare în castelul din Buşteni.

Un avion prăbușit într-o zonă turistică din Brazilia: 10 persoane și-au pierdut viața

Se spală în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie? Zilele în care nu sunt interzise treburile casnice

Palatul a avut un destin tragic în perioada comunistă. După ce a supraviețuit războiului, și-a pierdut frumusețea și gloria. Tot mobilierul și toate oglinzile din argint din Veneția au dispărut. Același lucru s-a întâmplat și cu statuile din Franța. Picturile au fost acoperite cu vopsea verde, iar clădirea a devenit sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Ironia sorții face ca cei mai mici copii ai lui Gheorghe Cantacuzino să moară de această boală, la o vârstă fragedă.

În ce constă legenda grotei din fața castelului

Ceea ce stârnește o mare curiozitate este grota din fața castelului, ce aminteşte de nişte vestigii antropice. Explicația ei va rămâne un mister și un element ieşit din decor, dar care creează o atmosferă romantică deosebită. Puțini turiști cunosc legendele grotei. Bătrânii susțin că grota ar fi acolo din vremuri vechi, înainte ca familia Cantacuzino să o dețină.

Cu toate că locul pare să fie bântuit, niciunul dintre posesorii ei nu a distrus-o. Se zice că, în serile cu furtună, dansează lumini nefireşti la intrarea grotei. Unii martori susțin că au auzit și vaiete prelungi, iar uneori apar pentru o secundă diverse năluci de fum printre picăturile de ploaie. În plus, un blestem greu ar plana asupra zonei.

Tot aici se află și un lăcaș de cult construit în anul 1800. A fost renovat şi închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în perioada dintre cele două războaie mondiale. Biserica a fost sfințită în 1936. După 1948, slujbele au fost interzise. Comuniștii puseseră stăpânire pe domeniul Cantacuzino.

Înainte de Revoluția din 1989, aici s-ar fi petrecut lucruri misterioase. Tot ce e cert este că pe porțile sanatoriului intrau mai multe mașini ale Securității, decât ambulanțe. De aici a pornit zvonul cum că beciurile din castel erau folosite ca spațiu de tortură pentru dușmanilor regimului. Cei cu frică de Dumnezeu susțin că sufletele celor chinuiți se întorc să bântuie împrejurimile castelului.