Astronomii au descoperit cât de întinsă este, de fapt, Calea Lactee

Galaxia noastră, Calea Lactee, este încă plină de mistere nedescoperite, iar acum astronomii au reușit să-l deslușească pe unul dintre cele mai importante.

Dimensiunea reală a Căii Lactee a dat bătăi de cap astronomilor de-a lungul timpului. Acum, un nou studiu arată cât de întinsă este aceasta, de fapt. Astronomii din cadrul Durham University au calculat adevărata dimensiune a galaxiei noastre. Au făcut asta prin analizarea atracției gravitațională a galaxiilor vecine mai mici.

Astfel, au ajuns la concluzia că, de fapt, Calea Lactee are 1,9 milioane ani-lumină. Anii-lumină sunt folosiți pentru a descrie distanța. În esență, un an-lumină este distanța parcursă de lumină într-un an de pe Pământ: are aproximativ nouă trilioane de kilometri.

Discul Căii Lactee, alcătuit din stele, găuri negre, planete și sateliți ai acestora și ale obiecte stelare, are 260.000 de ani-lumină. Potrivit noului studiu, restul, până la 1,9 milioane, este materie întunecată.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Astronomii pot înțelege mai bine Calea Lactee

De fapt, materia întunecată nu poate fi observată direct, ci poate fi detectată doar observând impactul pe care gravitația sa îl are asupra altor obiecte.

Astronomii au observat că galaxia noastră este înconjurată de o sferă de materie întunecată, însă doar după ce și-au dat seama că stelele din partea exterioară a discului Căii Lactee se mișcă mai repede decât în mod normal, datorită influenței gravitaționale pe care materia întunecată o are asurpa lor. Astfel, astronomii din cadrul Durham University au pornit să afle cât de mare este, de fapt, această sferă de materie întunecată, parte a Căii Lactee.

Au reușit să facă descoperirea analizând felul în care materia afectează lucrurile din jurul său. De asemenea, au rulat simulări pentru a putea înțelege halo-urile de materie întunecată din jurul unor galaxii la fel de mari ca cea în care se află planeta Pământ, dar și simulări ale acestora, în relație cu alte galaxii mai mici.

Simulările au arătat că, la marginea unui halo întunecat al unei galaxii uriașe, viteza micilor galaxii din apropiere scade brusc. Astfel, au observat că la fel este și cazul galaxiilor mai mici din jurul Căii Lactee și astfel și-au putut da seama, cât de departe se întinde acesta.