Summit NATO la Londra | Ce înseamnă pentru România și cât de unită mai e Alianța după 70 de ani

NATO aniversează 70 de ani de existență, iar momentul anivesar e marcat de un summit organizat în Londra, capitala Marii Britanii. Cei mai puternici membri ai Alianței par mai divizați ca niciodată, iar cele care au de pierdut sunt țările mici parte din Alianță – cum ar fi România. Țara noastră e reprezentată de președintele Klaus Iohannis. Dar întâlnirea va fi marcată de abordarea unor subiecte grele precum intervenția Turciei în Siria și, în premieră, China.

La 70 ani de la înființare, NATO pare mai divizată ca niciodată. De regulă, liderii importanți ai Alianței Nord-Atlantice trebuie să se pună de acord asupra unor probleme presante și riscuri asociate cu țări precum China și Rusia. De asemenea, terorismul la nivel mondial ar trebui să fie principala preocupare. Numai că NATO pare că scârțâie din interior.

Cei trei lideri ai SUA, Franța și Turcia – Donald Trump, Emmanuel Macron și Recep Tayyip Erdogan – domină agenda publică din cauza declarațiilor. Macron spunea recent că NATO e „în moarte cerebrală„. Trump a comentat ulterior că astfel de declarații n-ar trebui făcute și a adăugat că opinia liderului francez este „obraznică„. A intervenit și Erdogan care i-a cerut lui Macron să verifice dacă nu cumva el este „în moarte cerebrală„.

Sub umbrela unor astfel de declarații a debutat summit-ul aniversar NATO de la Londra. Iar poza din deschiderea articolului, în care Trump afișează o evidentă răceală, spune extrem de multe despre situația din interiorul Alianței.

Un bărbat a fost condamnat penal pentru că s-a îngrășat intenționat ca să evite serviciul militar, în Coreea de Sud

Israelul aprobă un acord de încetare a focului cu Libanul

Summit NATO | De ce e Erdogan un personaj incomod

Turcia este membră NATO din 1952 și are a doua cea mai mare armată din interiorul Alianței, după Statele Unite ale Americii. N-ai cum să nu-l pui pe Erdogan la masa „celor mari„, deși politica lui este mai mult decât controversată.

Cireașa de pe tort care a dus la tensionarea relațiilor dintre Ankara și Washington a fost intervenția militară a Turciei în nordul Siriei. Există un ton din ce în ce mai apăsat în interiorul NATO pentru excluderea țării lui Erdogan din Alianță, doar că o astfel de măsură este imposibilă. Tratatul NATO nu prevede așa ceva. Și chiar o ieșire voluntară a Turciei ar duce la riscuri de securitate la frontiera răsăriteană a Uniunii Europene.

De care, evident, ar profita Rusia. Cu efecte extrem de nefavorabile asupra României.

De pe aceste poziții de forță, Erdogan își permite să emită pretenții, chiar dacă a stârnit controverse când a decis să cumpere un sistem militar aerian chiar de la ruși.  După succesul intervenției militare în Siria, care a oprit ascensiunea kurzilor, președintele Turciei ar vrea ca aceștia să fie declarați teroriști. Există reticență în interiorul Alianței față de acest lucru.

Erdogan insistă că țara sa nu va aproba planul de apărare pentru țările baltice – Polonia, Lituania, Letonia și Estonia – dacă Rusia le va ataca. Vrea, în schimb, ca NATO să declarre milițiile kurde drept organizații teroriste.

Presiunile lui Trump scindează Alianța

Deplasarea la Londra a lui Trump îl face pe cel mai puternic lider al planetei să mai uite un pic de problemele de acasă. Liderul de la Washington se confruntă cu procedura de punere sub acuzare, Congresul ar vrea demiterea lui și toate aceste lucruri se întâmplă chiar înainte de anul în care Trump speră la al doilea mandat.

Liderul american s-a plâns mereu că europenii nu contribuie suficient la bugetul Alianței. Mai mult, acea țintă de 2% din PIB – îndeplinită de majoratatea statelor, printre care și România – nu i se mai pare atât de potrivită. Ar vrea chiar mai mult.

Trump e un președinte excentric și imprevizibil. Și, din această postură, are rolul de a strica lucrurile. Foarte rar construiește sau repară ceva. Plus că are un război personal cu China, pe care o vede ca pe o amenințare inclusiv în perspectiva tehnologiei 5G. Liderii europeni se feresc să vorbească despre China ca fiind un inamic NATO. Dar expansiunea ei în domeniul cibernetic se va afla cu siguranță pe agenda de la Londra.

Ce înseamnă pentru România summit-ul din Londra

România e reprezentată la summit-ul NATO de președintele Klaus Iohannis. Nu poate negocia nimic de pe poziții de forță, dar se poate lăuda că România a îndeplinit ținta de 2% din PIB pentru cheltuieli militare.

Șeful statului admite, însă, că chestiunea cea mai importantă în acest moment este viitorul Alianței Nord-Atlantice.

„Avem câteva chestiuni importante de discutat. Aici sunt două teme care vor domina acestă întâlnire. Prima este legată de contribuția fiecărui stat pentru apărare, și aici România stă foarte bine, a doua chestiune este legată de o discuție despre viitorul NATO. Care ar fi o strategie pe termen mediu sau lung. Noi suntem de părere că este bine să începem o discuţie, un proces de reflecţie (…)”
Klaus Iohannis

România a aderat la NATO în 2004, iar anul acesta a sărbătorit 15 ani de la acel moment. Pentru România, NATO înseamnă beneficii. Securitatea țării depinde, într-o foarte mare măsură, de apartenența la Alianța Nord-Atlantică, mai ales din cauza riscurilor de securitate și a șicanelor pe care le încearcă Rusia în Marea Neagră. Tratatul NATO spune că un atac asupra unui stat înseamnă un atac asupra tuturor membrilor și riposta e pe măsură.

Pe teritoriul României, au fost deschise două baze militare – Kogălniceanu și Deveselu (unde e amplasat și scutul antirachetă) – iar în Marea Neagră au fost trimise și forțe navale americane.

Aderarea la Alianța Nord-Atlantică a adus României beneficii, dar și costuri. Ne putem baza pe o securitate sporită, iar în cazul oricărei amenințări, nu suntem singuri. Nu te lăsa impresionat de ceea ce vezi pe 1 decembrie la parada de Ziua Națională.

Adevărul e că armata română n-ar rezista nici măcar două ore în cazul unui atac major. Este motivul pentru care viitorul NATO înseamnă și viitorul României.

Dacă Alianțe se rupe, România poate rămâne o țară a nimănui. Și, din acest punct de vedere, relațiile cu partenerii internaționați și parteneriatele strategice trebuie să reprezinte o prioritate pentru toți decidenții politici.

România trebuie să se uite spre Vest. Pentru că la Est există numai riscuri.