Românul care salvează calculatoarele de la uitare și le face piese de muzeu

Fiecare om are pasiunea sa, dar arădeanul Florin Mărcuș are una care depășește zona mainstream. El ne colecționează istoria. Nu toată, nu a României, ci a computerelor. Din pasiunea asta a ieșit un muzeu.

Florin a deschis primul muzeu de calculatoare vechi din România. Acesta e prezentul. Pasiunea a început însă de mult, când era mic. Nu auzi de așa ceva zilnic, mai ales în România.

Muzeul, în esență, e un loc care și prețuiește, și educă, în egală măsură, iar de unul dedicat computerelor era nevoie. Atenție! Aceasta este o poveste care s-a scris singură din plăcerea mea de-a afla detalii și din amalgamul de informații pe care Florin mi le-a furnizat. Aș fi vrut ca aceste pagini să fie mai late, mai înalte, și ele să cuprind tot ce-ar fi de spus, dar nu-i posibil.

[related]

Curtea de Apel Constanța: ÎPS Teodosie va fi judecat în dosarul de cumpărare de influență

Traian Băsescu, omagiu emoționant la capela unde Silviu Prigoană a fost înmormântat, în mare secret

Am aflat că pentru Florin, acest hobby este un fel de totul sau nimic, întrucât petrece tot timpul disponibil pentru a-l întreține. Mereu cumpără, testează, recondiționează și sortează piese. În unele weekend-uri, intră dimineața în atelier și termină abia seara târziu.

Florin a organizat până acum expoziții în trei orașe din țară: patru la Arad, trei la Constanța și trei la Constanța. Visul suprem a fost, pentru multă vreme, de a deschide un muzeu de calculatoare vechi. Acum, acel vis este o realitate, una de care oamenii care trec prin Arad se vor putea bucura gratuit. Acesta nu este însă un simplu muzeu unde sunt expuse calculatoare vechi. Florin vrea să îl transforme într-un mic centru cultural, unde toate activitățile să fie accesibile oamenilor.

Muzeul a luat naștere mulțumită donațiilor pe care arădeanul le-a strâns cu ajutorul platformei YouCaring.

Procesul nu a fost unul ușor, fondatorul s-a împiedicat de stres și enervări pe parcurs. „Încerci să faci ceva frumos și din cauza unor limitări de natură diversă sau din cauza unor  elemente pe care nu le poți controla trebuie să faci compromisuri”, mi-a explicat Florin. Problema cea mai mare a fost găsirea unui spațiu potrivit. „[Mi-am dorit să fie] cât mai central ca să fie ușor accesibil, suficient de mare ca să pot expune colecția și, în același timp, chiria să fie decentă”, mi-a descris colecționarul ceea ce ar putea părea o operațiune sisifică.

„Activitatea expozițională m-a ajutat foarte mult, întrucât procesoarele erau deja sortate pe panouri, aveam mese, aveam fișe cu specificațiile exponatelor”, a completat acesta. „În total, cam două luni au durat pregătirile, a fost un proiect personal care a implicat doar trei persoane și multă muncă”.

COLECȚIE FĂCUTĂ, ÎNTÂI, CU SUFLETUL

Calculatoare vechi colecționate de românul Florin Mărcuș. FOTO Ioan Mazire

Era o vreme când copiii nu se nășteau cu telefonul în mână și laptopul pe brațe. Știu, poate că e șocant, dar a fost. Florin a fost suficient de norocos să o prindă. Astfel, prima oară când a văzut un calculator, era în clasa a cincea sau a șasea, la ora de informatică.

Bine, „informatică” e frumos spus, că în cele mai multe școli a fost oră de TIC (tehnologia informației și comunicațiilor – n.r.). Dar era una necesară ca să familiarizeze noua generație cu viitorul. În cazul lui Florin, profesorul obișnuia să aducă de acasă propriul calculator, dar și televizorul aferent (ca să aibă și monitor), să le pună pe catedră și să îi lase pe elevi să privească „minunea”.

„Era prin 1990 și calculatorul era un HC85 legat la un televizor SPORT”, mi-a spus arădeanul. „Părea un fel de magie și m-a fermecat în așa măsură, încât m-am înscris la Palatul Copiilor la secția de informatică”.

Până să ajungă să colecționeze calculatoare și piese, Florin a avut un drum lung. A început prin a păstra procesoarele defecte sau de la upgrade-uri, din vremea când repara calculatoare. După cum a spus chiar el, nu îl lăsa sufletul să le arunce, așa că le-a adunat într-o cutie.

Când cutia s-a umplut, a venit următorul pas. A împărțit procesoarele pe producători și pe frecvențe, apoi le-a lipit pe un panou. În 2009 a venit revelația de a deveni colecționar în toată puterea cuvântului. Florin s-a înscris atunci într-o asociație internațională de colecționari de procesoare, lucru care i-a oferit ulterior acces la piese rare.

„Motivația vine din activitatea în sine: vezi că ai 500, 1.000, 1.500 de procesoare diferite și automat vrei mai mult”, mi-a spus el. Astfel, a început să colecționeze calculatoare și laptopuri vechi cu speranța că într-o zi va putea deschide un Muzeu de Istoria Calculatoarelor.

În 2018, iată, povestea aceasta care s-a întins pe ani buni a ajuns în punctul visat. Colecția actuală a lui Florin este impresionantă și este, după cum o numește el, „o colecție de colecții”. Are în jur de 2.000 de procesoare diferite, 100 de laptopuri, 50 de calculatoare personale și aproximativ 100 de plăci video și alte componente.

O asemenea colecție are și o parte mai puțin plăcută însă – partea financiară, mai exact. „După ce ajungi să ai o colecție cât de cât mare, ajungi în punctul în care trebuie să adaugi și rarități la colecție. Și dacă procesoarele și calculatoarele comune costă de la câțiva euro la câteva zeci, raritățile ajung să coste sute de euro”.

POATE NU NE DĂM SEAMA, DAR CALCULATORUL E O UNEALTĂ EXTREM DE MODERNĂ

Cei care trec pragul muzeului pot vedea, după cum a spus colecționarul, 40 de ani de IT în 100 de metri pătrați de expoziție.

„De la primul procesor de calculator la cele moderne, portabile, de la cele cât o valiză și cu o greutate de 10 – 15 kilograme  la cele pe care le pierzi în buzunar și, evident, multe calculatoare”, a explicat arădeanul. De asemenea, vizitatorii vor putea vedea unele obiecte pe care nu le întâlnesc într-un muzeu clasic sau chiar pe internet, la o simplă căutare, cum ar fi waferele de siliciu din sunt fabricate procesoarele.

Totuși, cel mai important atu al muzeului de calculatoare vechi este că vizitatorii se pot întoarce în timp.

„La expoziții am văzut cum apare brusc un zâmbet pe fața vizitatorilor când văd exponatele și se teleportează automat în trecut”, mi-a explicat Florin. „De la prima reacție «Uite! Așa a fost primul meu calculator acum 25 de ani!» până la amintiri emoționante și povestiri cu lacrimi în ochi nu e decât un pas. Practic e o doză de nostalgie”.

Ce-i drept, sunt puține unelte fabricate de om care să adune în ele bucurie, enervare, supărare, fericire sau succes. Calculatorul a reușit asta, indiferent de forma lui.

CE ARE DE ÎNVĂȚAT IT-UL MODERN DE LA CALCULATOARELE VECHI

Calculatoare vechi colecționate de românul Florin Mărcuș. FOTO Ioan Mazire

Industria IT se află într-un continuu proces de dezvoltare, însă majoritatea lucrurilor care țin de IT sunt reinventate. Așa că a ajuns popular jocul între „inovație” și „invenție”. Invenția a fost făcută în secolul precedent. Acum se inovează până când va apărea următoarea revoluție.

„[În prezent] fac lucrurile mai mici, mai frumoase și mai peformante. E fascinant să vezi asta când te uiți un pic în istorie. De exemplu, am o tabletă Dauphind DTR-1 (DeskTop Replacement) care a fost lansată în 1993 și avea ecran de 6 inci, ecran tactil și Windows 3.1. Arată exact ca o tabletă modernă doar că de câteva ori mai groasă și mult mai dificil de folosit de utilizatori mai puțin experimentați. Avea inclusiv o tastatură care se putea conecta la tabletă pentru o utilizare mai facilă”, a descris Florin, în câteva cuvinte, evoluția accelerată de la un așa „mamut” la tabletele care, în prezent, pot înlocui chiar un calculator. Sigur, nu la toate operațiunile, dar pot.

[related]

Se pretează însă întrebarea: ce era mai bine în trecut? Nu-i doar de dragul altor vremuri, deja apuse, ci este o comparație care ne poate arăta unde ar putea ajunge ciclul înnoirii cu calculatoare. Ei bine, democratizarea accesului și avansul accelerat a dus la scăderea calității fizice și fiabilității.

Deși prețurile erau mai mari pe vremuri, calculatoarele erau „făcute să reziste”. Drept dovadă stă faptul că majoritatea calculatoarelor cu procesoare din generațiile 386/486, din anii ’90, pe care Florin le găsește sunt încă funcționale. Nu-i bine sau rău, e doar un fapt de care trebuie să fii conștient.

P.S.: Până una – alta, dacă ai vreun calculator sau laptop vechi cu care nu știi ce să faci și vrei să îl arunci, Florin poate să îți ia grija de pe umeri. Îl găsești pe pagina de Facebook a colecției, Retro IT.

Articolul a fost publicat inițial în revista PLAYTECH, nr. 1/2018.