Dacia cât o „cutie de chibrituri”: povestea neștiută a cele mai mici mașini
Dacia a pornit cu un singur model în anii ’60. De la deceniu la deceniu au venit și mai mult, dar un anumit model are un loc aparte.
În timpul comunismului au fost multe experimente derulate de inginerii români pe modelul Dacia. Așa au apărut versiuni clasice cunoscute. Nu e însă niciodată prea târziu să știi și de celelalte.
De la Dacia D6 până la Dacia MD87, au fost o mulțime de proiecte care fie n-au ajuns pe piață, fie erau dedicate doar anumite instituții. Un proiect aparte, cu un capitol special în industria auto românească, îl are Dacia Lăstun. Avea șanse să devină ceea ce Tico a reușit: o mașină perfectă oraș. Mai nou, Smart e iconic pentru această dorință.
Un om cheie în producția Dacia Lăstun a fost Dan Boboescu, inginer și absolvent al Facultății de Mecanică (în 1982). El a ajuns, în timpul comunismului, un specialist în cercetare-dezvoltare din domeniul auto. În anii ’80, el s-a angajat la Dacia Service din Timișoara, apoi la Institutul Naţional de Motoare Termice din cadrul Universităţii Politehnica.
De la Dacia Service începe povestea Daciei Lăstun
În cuvintele lui Dan Boboescu, într-un interviu pentru Adevărul, la Dacia Service a avut norocul să i se încredinţeze crearea unui atelier de prototipuri. Lăstun a pornit dintr-o altă mașină, un Break, pe care inginerul l-a tăiat. Visa să construiască o maşină de raliuri cu tracţiune integrală.
„Directorul […] a avut o idee bună şi a expus maşina în faţa conducerii din Partid. Ne-am trezit că dintr-o joacă de tânăr inginer s-a născut un proiect competitiv, Lăstunul, dezvoltat de Institutul Naţional de Motoare Termice”, a declarat acesta.
Ideea era ca acest prototip să devină mașină de oraș și, cumva, avea șanse să se întâmple. Mașina a fost lansată în producţie de serie mică la Timişoara. A fost fabricată până în 1992 la Uzinele Tehnometal din Timişoara.
Într-adevăr, Lăstun a devenit mașină de oraș, cu 25 de cai putere. N-a ajuns însă niciodată mai mult decât atât, deși inginerul susține că era un oarecare potențial. „Cu multă muncă, fantezie şi investiţii ar fi putut să devină ceea ce este astăzi Smart sau alte maşini de oraş. Din păcate a fost un proiect politic, ca atare s-au făcut compromisuri tehnice”, a mai spus acesta.