Profesorul care vrea să crezi că pornografia micșorează creierul
Pornografia nu mai este un subiect tabu în zilele noastre, deși asta supără câțiva oameni. Un profesor îți spune că dacă ești adeptul pornografiei, ai toate șansele să devii un ignorant. Mă rog, o să ai creierul mai mic.
„Cu cât mai mulți oameni urmăresc pornografia, cu atât creierul lor se va reduce” este afirmația pe care un profesor creștin o propovăduiește prin lume. Deși este profesor și vine cu un bagaj de cunoștințe, cât de cât, afirmația sa este mai mult decât nefondată. Aste pentru că nu se bazează pe nimic. Mai mult, nu s-a deranjat să facă propriul studiu care să valideze afirmația.
Dr. John Foubert, profesor de la Universitatea din Oklahoma, a făcut afirmația în cadrul unei conferințe despre pornografie la Colegiul Houghton, un colegiu creștin liberal de arte. Dacă nu ți se pare nimic absurd în acestă afirmație, ar trebui. Foubert este un luptător auto-proclamat contra pornografiei și, zice el, se folosește de date. El călătorește prin lume și vorbește cu tinerii mai ales despre pericolele la care te expui când intri nerăbdător de Pornhub.
Nu numai că susține că vizionarea de pornografie scade capacitatea creierului, dar afectează și memoria pe termen scurt. Arma finală pe care o folosește este că pornografia cauzează disfuncție erectilă, ceea ce poate speria câțiva tineri. Sau nu.
Foubert vede pornografia ca cea mai mare amenințare la adresa creștinismului din lumea de astăzi. El crede că a apărut ca parte a parcelelor de sine stătătoare ale lui Satan și consideră drept datoria lui personală, și a altor creștini, de a scăpa de lumea pornografică. Acesta este portretul lui adevărat, nu pe care vrea să și-l dea.
Dacă te uiți la filme porno, creierul tău se micșorează?
Deși profesorul vrea să crezi asta, chiar nu este cazul. Ca dovadă a afirmației sale, Foubert citează un studiu efectuat de cercetătorii germani la Institutul Max Planck pentru Dezvoltare Umană. Studiul a fost efectuat pe 64 de bărbați sănătoși, cu vârstă medie de 29 de ani și se baza pe trei scanări al creierului. Prima a fost una simplă, o scanare structurală a creierului, iar cele două au fost ceva mai complexe. Aceste modele au determinat activitatea creierului atunci când bărbații au fost expuși unor imagini sexuale.
Astfel, cercetătorii au descoperit că bărbații care petrec mai multe ore vizionând pornografie au avut tendința de a avea mai puțină substanță cenușie în striatumul drept. Cei care sunt utiliatori fideli ai Pornhub păreau să aibă mai puțină activitate în striatumul stâng la vizualizarea imaginilor sexuale explicite, dar și o mai mică conectivitate între striatumul drept și cortexul prefrontal dorsolateral.
Concluzia studiului ar fi că vizionare de pornografie ar putea reflecta o schimbare a neuroplasticității, ca o consecință a unor stimulente în sistemului de recompense. O a doua concluzie a fost că, „în mod alternativ, ar putea fi o condiție prealabilă care să facă consumul de pornografie mai plăcut”.
În termenii unui laic, unii oameni pot găsi mai multă recompensă de la pornografia decât alții, pur și simplu din cauza modului în care creierul lor este conectat. Niciunul dintre acestea nu susține afirmația lui Foubert.
Pornografia e o dependență, ca oricare alta
Foubert susține, de asemenea, că pornografia cauzează disfuncție erectilă. Pe site-ul său scrie că 60% din bărbații care sunt dependenți de pornografie au disfuncție erectilă cu o femeie, dar nu și atunci când folosesc pornografie.
Dependența de pornografie este ca oricare alta. Persoanele dependente de alcool, droguri sau jocuri de noroc nu se comportă normal. Foubert spune un lucru pe care îl știm deja: dependențele atrag după sine alte probleme. Dar pornografia, la fel ca multe alte lucruri folosite cu moderație, nu este neapărat dăunătoare.
Ce înseamnă toate astea, corelate cu afirmațiile profesorului? Înseamnă că nu știe să interpreteze datele pe care, spune el, le are la baza afirmațiilor. Doar pentru că unele lucruri se găsesc împreună nu implică o relație de cauzalitate între cele două. Și nu ai nevoie de un doctorat în neuroștiință să înțelegi diferența dintre corelație și cauzalitate.
Acesta este un lucru pe care știința, statisticile și cursurile logice le oferă profesorului. O astfel de greșeală logică poate fi iertată la începutul unor astfel de cursuri, dar pentru un academician care susține cursuri în repetate rânduri nu este o scuză.