Regele Mihai a explicat în ’89 cum era văzută România comunistă în Vest

Regele Mihai a murit la 96 de ani, pe 5 decembrie. El și-a pus amprenta asupra României, atât ca rege, cât și ca om, deși mare parte din viață a fost izolat de țară.

Din 2016, regele Mihai când s-a retras din viața publică după ce a fost diagnosticat cu mai multe afecțiuni, cum ar fi carcinom epidermoid metastazant şi leucemie cronică. Pe 16 decembrie 2017, la 11 zile după decesul său, a fost condus și pe ultimul drum. Zeci de mii de oameni s-au adunat atât în București, de unde a pornit cortegiul funerar, cât și în Curtea de Argeș, ultima oprire.

Regele Mihai a devenit liderul României la șase ani. Conducerea propriu-zisă a țării a fost asigurată de-o regență. Despre parcursul politic poți afla mai multe din articolul dedicat vieții regelui Mihai.

Mai departe poți citi câteva declarații făcute de regele Mihai în septembrie 1989, dar apărute în 2016 într-un interviu publicat de cotidianul „Adevărul“. Ultima domnie a lui Mihai I a fost între 1940 și 1947. Evenimentele de atunci încep pe 5 septembrie 1940. Carol al II-lea l-a eliberat din închisoare pe generalul Ion Antonescu şi l-a numit prim-ministru cu puteri depline. Pe 6 septembrie, Mihai I a revenit pe tron, în urma abdicării lui Carol. Cu privire la decizia tatălui său, el a declarat că nu știa nimic.

Horoscop zilnic 26 decembrie 2024. Zodia care primește o invitație inedită pe care nu o va putea refuza

Ce mesaj le-a transmis Elena Lasconi românilor, de Crăciun: ”Împreună este mai ușor să trecem peste orice greutate!”

„Tatăl meu a acţionat sub presiune din partea Gărzii de Fier. În noaptea de 5 spre 6 septembrie eram cu toţii împreună şi tatăl meu a primit scrisoarea lui Antonescu în care acesta îi cerea să demisioneze“, a declarat regele Mihai.

Acțiunile regelui Mihai din 1944 contra lui Antonescu

Mihai I a spus în același interviu că i-a acordat puteri lui Antonescu în urma unor decizii luate de acesta din urmă. Doar a primit hârtii și a semnat. Deși nu avea vreo putere legislativă sau administrativă, regele a salvat vreo 400.000 de evrei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și, tot datorită lui, nu a fost trimis niciun evreu în lagărele de concentrare și nici nu au fost obligați să poarte steaua lui David pe haine.

În 1944, regele Mihai a preluat puterea de la Antonescu. Conform acestuia, pregătirile erau în derulare încă din 1943. Evenimentele s-au întâmplat la ora 17, iar la ora 22 suveranul a citit proclamația la radio. „Dacă ar fi ştiut (armata germană sau Siguranța Națională – n.r.), ne-ar fi arestat imediat. Antonescu şi alţii mă considerau un copil. Când am dat lovitura de stat sub nasul lor au fost atât de uluiţi, încât un timp nici n-au ştiut cum să reacţioneze. Ăsta a fost norocul nostru“, a rememorat acesta cele întâmplate.

Antonescu a sfârșit închis într-o cameră, la etaj, unde Carol al II-lea își păstra timberele. Mihai I s-a ascuns în munți, în timp ce comuniștii l-au predat pe Antonescu rușilor. În ceea ce privește instaurarea guvernului comunist, regele Mihai a spus că n-a mai putut replica scenariul cu mareșalul.

Greva regală în care a intrat regele Mihai

Pe 21 august 1945, a început ceea ce e cunoscut drept „greva regală“. Mihai I a declarat că atunci nu mai avea niciun control asupra armatei. Trupele erau pe front, sub comandă rusească. Retragerea acasă era imposibilă. Monarhul a mai spus și că era dificilă o alianță cu vechile partide, pentru că „dată fiind violența lor caracteristică, rușii ar fi împușcat fără ezitare mii de oameni“.

Din afară, Occidentul s-a înțeles cu Rusia să lase Europa de Est în seama acestora. La mijloc a nimerit și România. „[…] toate rapoartele lor despre amestecul ruşilor în treburile interne ale României erau fie ignorate, fie refuzate, la Londra şi Washington. Politica oficială a Angliei şi a Americii era atunci o indiferenţă totală. Acum ştim că se înţeleseseră cu Stalin să-i lase mână liberă în România. 10% influenţă în România nu însemna pentru ei nimic în practică. Toate celelalte ţări din Europa de Est au nimerit de-altfel în aceeaşi situaţie“, a mai spus regele Mihai.

România a fost o țară de care Occidentului nu-i păsa

Tot despre Occident, monarhul a mai zis că Ceaușescu a reușit să ducă de nas lumea de-acolo. „Din păcate, mediile occidentale purtau ochelari de cal când era vorba de România“, a afirmat acesta. „Lumea liberă, cum se spune, este avocatul libertăţii în lumea întreagă, dar interesul ei pentru Europa de Est este redus aproape exclusiv la Ungaria şi Polonia, şi aproape deloc pentru România. Este ceva ce eu nu prea înţeleg“.

Regele Mihai a fost întrebat și cum se consideră.

Atunci, a avut un răspuns scurt: „Șeful legal al Statului“. Se prea poate ca această poziție a lui să-i fi făcut pe cei care au condus România după decembrie 1989 să se teamă de revenirea lui. În finalul interviului, regele a mai spus și că s-ar întoarce în România.

„[…] Spun de mult timp că plec de la premisa că mă reîntorc în ţară şi că acolo trebuie să ne suflecăm mânecile cu toţii şi să punem ţara din nou pe picioare. După aceea putem întreba oamenii printr-un referendum dacă doresc monarhie sau nu“, a afirmat acesta. Interviul e din septembrie 1989, cu două luni înainte ca regimul comunist din România să cadă.

Cu două luni înainte de Revoluție, regele Mihai a spus că, dacă situația politică din România s-ar fi schimbat (cum a fost cazul), primele direcții ar fi fost: revenirea la Consituția din 1923, recăpătarea demnității și încrederii oamenilor, repararea economiei și formarea unui guvern. „Clasa politică este distrusă şi se cade să fie refăcută, totul trebuie reconstruit cu multă grijă. Sunt probleme la care mă gândesc fără întrerupere“, a adăugat regele Mihai.

Mențiune: acesta nu este un subiect de tehnologie, de entertainment sau de știință. Am luat însă decizia de-a publica fragmente din acest interviu acordat de regele Mihai, pentru că este unul dintre oamenii care au marcat istoria României. A decedat la 96 de ani și a lăsat în urma sa o mulțime de întrebări fără răspuns. Astfel, lucruri pe care le-a declarat (înainte sau după căderea comunismului) trebuie aflate și știute. Poate așa, pas cu pas, manualele de istorie vor avea o interpretare coerentă a prezenței sale în parcursul României.