Cele mai faine teorii care explică de ce vedem fantome
Știm cu toții care este ciclul vieții – ne naștem, trăim și murim. Însă americanilor nu le place ideea că, după moarte, nu mai urmează nimic. Cam 72% din aceștia cred în viața de apoi.
Un procent mai mic însă consideră că există un teren de mijloc. După moarte, nu pierim, ci ne transformăm în spectre menite să rătăcească și să îi sperie pe noii locatari ai casei unde am trăit. Pew Research Center a spus că o cincime din americani sunt de părere că au văzut o fantomă.
Granița dintre a fi adormit și treaz te face să vezi fantome
De cele mai multe ori, când oamenii spun că au văzut o fantomă, nu înseamnă neapărat că au văzut ceva anume. Deseori se referă la ceva destul de vag și imprecis – cum ar fi senzația că cineva este lângă ei sau că simt un parfum familiar. Acest lucru este o simplă halucinație. E un fenomen pe care oricine îl poate experimenta în condiții potrivite, după cum a spus Cristopher French, fondator al Unității de Cercetare a Psihologiei Anomalistice de la University of London.
French a explicat că astfel de halucinații pot apărea odată cu paralizia din timpul somnului. Acest tip de paralizie este destul de întâlnit și apare la 8% din populație. Apare chiar mai des la studenți și la pacienții de la psihiatrie. De cele mai multe ori, paralizia din somn înseamnă că persoana în cauză este pe jumătate trează, pe jumătate adormită și nu se poate mișca. Durează câteva secunde înainte să dispară de la sine.
Pentru câțiva oameni însă experiența merge mai departe. Ei pot simți clar că cineva mai este în cameră alături de ei. Pe lângă asta, pot să audă voci sau pași, să vadă lumini, umbre sau figuri demonice sau să aiba halucinații tactile, în care cineva îi ține capivi sau le respiră în ceafă. În tot acest timp, le este imposibil să se miște.
French consideră că, din moment ce nu foarte mulți oameni știu de conceptul medical de paralizie în somn, este foarte ușor să apară povești cu interpretări supranaturale.
Fețele din mobilă au o explicație științifică: nu-s fantome
Uneori, pare că în lemnul mobilei se ascunde un chip sau că scaunul văzut cu colțul ochiului este o persoană. Astfel de experiențe se încadrează în categoria pareidoliei, potrivit lui Michael Ness, profesor asistent la Lafayette College. Pareidolia apare atunci când unei experiențe perceptive oarecare îi este atribuită o semnificație. O versiune des întâlnită a pareidoliei este senzația că vezi fețe de om în obiecte fizice – de exemplu, mulți oameni au senzația că îl văd pe Iisus într-o felie de pâine prăjită.
Atunci când percepem niște stimuli vagi ca fiind umani suntem subiectivi. Motivul este că recunoașterea altor ființe umane are valoare adaptivă – mai exact, din punct de vedere evoluționar, oamenii din jur sunt un stimul pe care noi vrem să îl observăm. Din această perspectivă, o alarmă falsă este mai bună decât să ratezi să recunoști prezența altui om.
Siguranța e mai presus de orice, iar fantomele sunt amenințătoare
Creierul uman e obișnuit să găsească modele în orice. De exemplu, dacă ești în sălbăticie și auzi un zgomot, preferi să te gândești că e un animal. Acesta din urmă ar avea un scop, așa că dacă fugi, ești în siguranță. Dacă este un zgomot oarecare, nu ai pierdut nimic. Pe principiul „mai bine în siguranță decât să regreți”, am ajuns să experimentăm ceea ce neurologii numesc false positive.
Terence Hines, profesor de neurologie la Universitatea Pace, crede că o altă explicație poate implica așteptările. Acum câțiva ani, un student al acestuia a dus niște oameni la cimitir pentru un proiect. Prima dată a dus oamenii la un mormânt și le-a spus că acolo murit, din cauze naturale, un bărbat de 72 de ani. Oamenii au zis că nu simt nimic ciudat, chiar dacă era miezul nopții. A doua oară, oamenii au fost duși la același mormânt, tot la miezul nopții.
De data aceasta li s-a spus că acolo se află trupul unei adolescente care s-a sinucis când iubitul ei a părăsit-o. Mai mult, li s-a zis că fata bântuie pe la mormânt și că acea noapte marca aniversarea sinuciderii ei. Oamenii au declarat că au văzut fantoma tinerei și că au auzit-o, fără să știe că acea fată nici măcar nu exista.