Huawei P10 și P10 Plus au fost lansate la finalul lunii februarie, iar P10 este disponibil și la precomandă în România, urmând ca și P10 Plus să-și facă apariția curând pe piață. Noi am testat ambele modele, iar acesta este review-ul nostru pentru Huawei P10 și P10 Plus.
[related]
Huawei P10 și Huawei P10 Plus sunt unele dintre cele mai importante smartphone-uri ale acestui an și lansarea lor fiind una dintre cele mai anticipate (poate chiar cea mai anticipată) din cadrul MWC 2017. Cei de la Huawei au reușit, în numai câțiva ani, să devină un nume extrem de puternic pe piața smartphone-urilor, situându-se în spatele Samsung și Apple și în fața unor companii cu tradiție mult mai îndelungată pe această piață. Cum a reușit gigantul chinez asta? Aducând telefoane bune cu prețuri decente și funcționalități unice. Continuă Huawei P10 și P10 Plus această strategie? Să vedem.
Huawei P10 este modelul mai ieftin dintre cele două, dar și cel cu dimensiuni mai mici. Costă 2.600 de lei și, îl găsești la precomandă AICI. Are un design metalic unibody, rafinat și elegant, și un display full HD de 5,1 inch sub care se ascund 4GB memorie RAM, un procesor HiSilicon Kirin 960 (produs chiar de Huawei), 64GB spațiu de stocare și baterie de 3.200 mAh. Camerele foto sunt trei – una frontală, de 8MP și F1.9, și două principale, de 20 și 12 MP, cu un senzor monocrom (20MP) și unul color (12MP), F2.2 și stabilizare optică a imaginii. Senzorul de amprente a fost mutat sub ecran și acum nu mai suportă gesturile pe care le-am văzut pe P9 și pe modelele anterioare, difuzorul este mono, iar rezistența la apă și praf lipsește cu desăvârșirea. Slotul pentru mufa jack este încă acolo, iar telefonul suportă card microSD în slotul combo (poate fi folosit și pentru un al doilea SIM), dar și încărcare rapidă.
Huawei P10 Plus poate fi considerat adevăratul flagship al companiei, pentru că nu este doar mai mari, ci mai bun din toate punctele de vedere. Huawei P10 Plus are același design și aceeași construcție, dar vine cu un display mai mare, de 5,5 inch și rezoluție QHD, iar sub acesta este același procesor Kirin 960, dar 6GB memorie RAM, pentru un plus de putere. Camerele foto sunt tot trei, iar cea frontală e la fel ca la modelul P10, dar cea principală are senzori mai luminoși, cu F1.9, și lenile mai noi și mai bune. P10 Plus are și difuzor stereo, baterie de 3.750mAh, dar și rezistență certificată la stropire.
Acum că am trecut prin specificații, să vedem ce e bine și ce e mai puțin bine la aceste telefoane.
Voi începe cu designul. P10 și P10 Plus au design similar cu P9 și P9 Plus, dar mai rafinat. Colțurile sunt acum rotunjite, marginile la fel, pierzându-și senzația agresivă în detrimentul unei stilate. Corpul metalic neted se simte foarte plăcut în mână, dar am văzut persoane care consideră că telefonul este prea alunecos – versiunea albastră cu striații rezolvă și acest aspect. Simetria estea cea care impresionează, iar simplitatea este cea care desăvârșește. Modelul negru este, în opinia mea, cel mai elegant – este mat, logo-ul Huawei este foarte subtil, iar banda de sticlă care acoperă camerele principale, dar și butonul de power roșu și striat sunt elemente care dau o notă aparte telefoanelor și care sugerează atenția la detalii.
Puterea este foarte bună la ambele modele. Modelul P10 simplu este cel pe care l-am folosit și cel mai mult, dar nu par să existe diferențe majore de performanță între cele două. Ambele telefoane se comportă ca vârfuri de gamă din 2017 și nu îngheață, nu se blochează și nici nu stau prea mult pe gânduri. M-am jucat, am deschis ‘nșpe pagini în Chrome, am făcut multitasking și m-am uitat la clipuri video. Telefoanele merg foarte bine. În benchmark-uri nu stau extraordinar, lucru care e de înțeles, având în vedere că procesoarele Kirin 960 sunt făcute pe procesul de fabricație de 16nm, când Samsung și Qualcomm au trecut deja la arhitectura pe 10nm. Antutu Benchmark situează Huawei P10 la 130588 de puncte, la distanță mare de vârfurile de gamă ale Samsung și Apple de anul trecut și de anul acesta. Legat de benchmark-uri, simt nevoia să zic că nu ar trebui să conteze foarte mult, deoarece unele telefoane pot fi optimizate pentru a păcăli testele sintetice și având în vedere că P10 e un telefon care rulează orice joc, acest lucru nu ar trebui să conteze foarte mult.
Autonomia e bună la Huawei P10 Plus și decentă la Huawei P10. Este un plus considerabil față de P9 și P9 Plus la acest capitol, iar încărcarea rapidă (inexistentă pe modelele de anul trecut) contribuie și ea la o experiență mult mai plăcută din acest punct de vedere. Cei care vor să sacrifice un pic de claritate, pot face asta și pot seta Huawei P10 la rezoluție HD, iar Huawei P10 Plus la rezoluție full HD. Astfel, placa video este mai puțin stresată și autonomia crește un pic. Aici merită menționat că încărcarea rapidă pe P10 și P10 Plus funcționează doar cu cablul și adaptorul incluse în pachet, nu și cu alte încărcătoare fast charge pe USB-C, ceea ce poate fi considerat un minus.
Display-urile au fost și ele îmbunătățite față de cele folosite pe smartphone-urile de anul trecut. Cu toate că Huawei încă nu a făcut trecerea pe AMOLED, cumva a reușit să scoată mai mult din panourile IPS-NEO care acum sunt mai luminoase, mai colorate și cu un contrast mai mare. Display-urile sunt bune, dar nu sunt extraordinare, chiar dacă le-am folosit cu plăcere și pentru jocuri și pentru conținut video, dar și pentru trimis emailuri în lumina puternică a soarelui.
Butonul de home îmi place mai mult decât aș fi crezut. Inițial, credeam că voi scrie despre mutarea senzorului de amprente de pe spate ca despre un minus, dar Huawei a reușit să integreze trei butoane în unul singur. Mai exact, o apăsăre lungă funcționează ca ”Home”, una scurtă funcționează ca ”Back”, iar un swipe spre stânga sau spre dreapta îți arată aplicațiile care au rămas deschise în fundal. Sistemul funcționează bine și simplifică navigarea și nevoia de a căuta butoanele pe ecrane. Celor care nu le place această funcție, o pot dezactiva din setări și, oricum, nu este activată implicit.
Camerele foto sunt cele care chiar sunt ”wow” în cazul Huawei P10 (mai puțin) și P10 Plus (mai mult). Huawei P10 oferă îmbunătățiri destul de mari față de Huawei P9, chiar dacă, în principiu, camerele sunt cam la fel, având aceeași diafragmă și aceleași lentile. Stabilizarea optică (care nu a fost lăudată de Huawei, dar care apare pe GSM Arena și care este și sesizabilă) contează la partea de fotografie, iar pozele rezultate noaptea sunt mai mult decât decente. Huawei P10 Plus se descurcă considerabil mai bine decât P10, iar pozele făcute la întuneric concurează cu ușurință cu cele făcute de alte vârfuri de gamă de anul acesta și de anul trecut. La lumină, fotografiile ies excepțional, au culori vii (am folosit mai mult modul Vivid, din preferințe personale), contrast foarte bun și detalii mai mult decât decente, iar asta se aplică ambelor telefoane. Au fost cazuri în care senzorii au fost derutați de anumite de zone fotografiate și au scos blocuri blurate în loc de pixeli clari, dar situațiile au fost puține, iar aceste elemente se văd doar la o inspecție de foarte aproape. Modul portret se folosește de efectul de bokeh pe care l-am văzut și la P9, dar vine și cu o serie de artificii software (de inteligență artificială, zice Huawei) pentru a îmbunătăți culoarea pielii, pentru a delimita mai bine personajul de decor și pentru a ajusta lumina. Rezultatele sunt foarte interesante, mai ales în condiții optime, dar pozele de acest gen ies foarte și atunci când faci un instantaneu la apus, pe stradă. Camera frontală a fost îmbunătățită considerabil, dar modul potret nu funcționează deloc la fel de bine, blurând excesiv hainele sau părul.
Lipsurile sunt multe și mărunte în cazul ambelor smartphone-uri. Huawei P10 și P10 Plus sunt telefoane bune ca întreg, dar nu sunt extraordinare, uimitoare sau revoluționare din niciun punct de vedere. Iar asta e în regulă – majoritatea vor telefoane care să meargă bine, să se vadă bine și să pozeze bine, iar Huawei P10 și P10 Plus fac aceste lucruri. Dar având în vedere că vorbim despre flagshipurile unei companii care are pretenția să ajungă pe locul doi global anul acesta, să depășească Apple și să îi fure și câțiva clienți, aveam pretenții mai mari de la Huawei pentru 2017. În primul rând, rezistența la apă este un minus destul de important – da, P10 Plus vine cu rezistență la stropire, orice o fi însemnând asta, dar P10 nu are nici măcar atât. Nu sunt genul care să facă duș cu telefonul, dar nu vreau să-mi fie frică să-l scot în ploaie. Stratul oleofobic lipsește, iar asta e un dezavantaj major. Telefoanele vin cu o folie din plastic aplicată peste ecran, dar mie îmi place să simt sticla display-ului și să văd culorile la adevărata lor valoare. Am îndepărtat, deci, acea folie de pe display-ul P10, iar rezultatele sunt dezastruoase. Dacă nu e șters constant, telefonul se umple instant de amprente, de grăsime, afectându-i chiar și funcționarea (uneori nu reacționează cum trebuie la atingeri dacă nu îl șterg). Stratul oleofobic are rolul de a respinge grăsimea de pe mâini și transpirația, iar Huawei probabil că a considerat că e suficient să lipească o folie și să nu-și avertizeze utilizatorii că nu vor avea o experiență plăcută dacă o vor da jos. Încărcarea wireless ar fi fost un atuu considerabil, dar nu e un ”must-have”, așa că nu voi insista prea mult pe acest subiect. Un design mai spectaculos ar fi fost de apreciat. Mai sus am lăudat designul Huawei P10 și P10 Plus și pe bună dreptate, dar este anul în care Samsung și LG au făcut trecerea la formate ale display-urilor cu adevărat impresionate, anul în care până și Apple va aborda altfel telefonul. P10 și P10 Plus merg pe design clasic, iar multor persoane s-ar putea să le placă acest lucru, dar rămâne de văzut în ce direcție se va duce restul industriei și cum va reuși Huawei să se alinieze noilor standarde.
Capacitățile video sunt mediocre. Telefoanele filmează mai bine decât modelele anterioare, asta e cert, dar per total, P10 și P10 Plus nu sunt pentru cei care vor să facă clipuri clare și corect focalizate. Stabilizarea e implementată prost, iar focalizarea este greoaie.
Diferențele dintre P10 și P10 Plus sunt mari la multe capitole, prea mari pentru cei care și-ar fi dorit performanțele P10 Plus într-un corp micuț. Cei care vor cei 2GB memorie RAM în plus sau camerele foto mai bune, cei care își doresc display-ul QHD și rezistența la stropire, vor fi nevoiți să plătească în plus 100 de euro, dar și să se obișnuiască cu un telefon mare, mai mare decât și-ar fi dorit.
Software-ul EMUI este lipsit de curaj. M-aș fi așteptat de la Huawei să renunțe la încercarea de clona iOS și să aducă un strop de originalitate în ceea ce privește software-ul. Eu sunt obișnuit cu interfața, dar prietenii cu telefoane Android o găsesc greoaie și kitchoasă. Anul trecut scriam, în review-ul pentru P9, că ”interfața este o clonă fidelă de iOS, de la cap până la coadă. Este o clonă foarte reușită, e o interfață cu care eram familiarizat și care răspunde bine, dar tot o clonă rămâne. Nivelul de bloatware nu este mare, dar ar fi cazul ca Huawei să abordeze cu originalitate și interfața sau, măcar, să lase Android-ul pur-sânge să facă ce știe el mai bine, adică să funcționeze fără reproșuri”. Lucrurile nu s-au schimbat din acest punct de vedere.
Cum ziceam și mai sus, Huawei P10 și P10 Plus sunt telefoane bune, dar nu impresionante (mai puțin la partea de foto), iar asta e total în regulă. Ce contează la final de zi este ca telefonul pe care îl alegi să îți poată oferi o experiență plăcută pe toate planurile, iar noile vârfuri de gamă ale Huawei pot face asta cu brio. Aduc niște îmbunătățiri față de modelele de anul trecut, dar nu suficient de mari încât să miște piața din loc. P10 în versiunea normală mizează mai degrabă pe niște artificii software decât pe niște actualizări hardware, iar asta e păcat, dar măcar prețul pentru piața din România a rămas același ca cel avut de P9 la lansare. Per total, sunt două dintre cele mai importante telefoane lansate anul acesta, dar cei de la Huawei au nevoie de mai mult curaj pe toate planurile.