Am putea descoperi că universurile paralele chiar există

Existența universurilor paralele ar putea suna a ceva imaginat de scriitorii de science fiction, având puțină relevanță în raport cu teoriile fizice moderne. Ideea că trăim într-un „multivers” compus dintr-un număr infinit de universuri paralele e luată de mult timp în calcul ca fiind o posibilitate, deși e încă dezbătută intens de experți.

Scriam acum ceva timp că teoria universurilor paralele are mai mult sens decât am putea crede. “Particula lui Dumnezeu” a fost găsită, iar în curând va fi desoperit “universul paralel”. Construcţia numită “spărgătorul de atomi” de la Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva lucrează acum la cel mai înalt nivel în încercarea de a detecta găurile negre mici, care sunt considerate cheile pentru intrarea în dimensiunea universului multiplu.

Experimentul îi poate alarma pe criticii care cred că Large Hadron Collider (LHC), uriaşul accelerator de particule de la CERN, ar putea declanşa sfârşitul lumii. Oamenii de ştiinţă susţin că acest experiment de producere a unei rupturi în pământ poate schimba nivelul nostru de percepere a Universului.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

“Aşa cum multe coli de hârtie aşezate paralel sunt obiecte bidimensionale (lăţime şi lungime), poate exista şi dimensiunea a treia (înălţime), universul paralel poate exista şi el într-o dimensiune mai înaltă”, afirmă cercetătorul CERN de la Universitatea Waterloo, Mir Faizal.

“Noi prezicem că gravitaţia se poate scurge în dimensiuni suplimentare, iar dacă nu, găurile negre în miniatură pot fi artificial create de LHC. Este normal ca atunci când oamenii se gândesc la univers, ei cred în interpretarea unor lumi multiple prin mecanica cuantică, unde fiecare posibilitate se actualizează”, susţine Mir Faizal. Acest concept, însă, nu poate fi testat, aşa că rămâne la nivelul filosofiei şi nu al ştiinţei.

“Noi vorbim despre un univers real într-o extra dimensiune”, potrivit portalului ZmeScience. În luna martie a acestui an, profesorul Faizal, împreună cu echipa sa, au calculat energia pe care ei aşteptau să o detecteze în găurile negre mici din arcul gravitaţional sau curcubeul gravitaţional, potrivit Daily Mail.

“Dacă vom identifica găurile negre în această energie, atunci cercetătorii vor şti că arcul gravitaţional şi extradimensiunile sunt adevărate”, explică profesorul Faizal. Din iunie 2015, energia cu care acceleratorul LHC contopeşte particulele a fost dublată, de la descoperirea bosonului Higgs, făcând, astfel, posibilă descoperirea în premieră a găurilor negre.

Teoreticienii de la CERN afirmă că aceste descoperiri dau în afară de lungime, lăţime, adîncime şi o altă variabilă, timpul. La un nivel atât de înalt de energie, multe dintre acestea pot chiar dispărea. Universul paralel poate exista doar la interferenţa acestor dimensiuni. În teorie, această idee funcţionează, dar numai gravitaţia poate părăsi universul nostru către alte dimensiuni.

Teoria Relativităţii lui Einstein spune că gravitaţia este cauzată de curbarea spaţiului şi timpului. Arcul sau Curcubeul gravitaţiei ne sugerează ideea că spaţiul şi timpul se curbează diferit în funcţie de particule şi de energie. Deci, arcul gravitaţional ne spune că efectul gravitaţiei în cosmos cauzează diferite lungimi de undă a luminii. Ceea ce înseamnă că particulele care au energii diferite se mişcă în timp, în spaţiu şi în câmpuri gravitaţionale diferit.

“Dacă găurile negre nu au fost încă depistate la nivelul energetic presupus, atunci avem trei posibile variante: prima ar fi că extradimensiunile nu există, a doua pretinde că extradimensiunile există, dar sunt mai mici decât ne aşteptăm, şi a treia explică faptul că parametrii arcului gravitaţional trebuie modificaţi”, afirmă savantul Mohammed Khalil.

Universul este o hologramă şi orice vedem, inclusiv şi acest articol, este o extraordinară proiecţie, potrivit unei teorii controversate a lui Juan Maldacena. În gaura neagră, de exemplu, toate obiectele care pot cădea acolo se vor afla, în întregime, în fluctuaţiile de la suprafaţă. Acest lucru înseamnă că toate aceste obiecte vor fi păstrate drept un fel de “memorie”sau fragmente de date decât obiecte fizice.