Marea Farsă Lunară: 180 de ani de la una dintre cele mai mari înșelăciuni din istorie

Pe 25 august, în anul 1835, a apărut primul dintr-o serie de articole despre Lună care anunțau cea mai importantă descoperire din istoria omenirii.

Atunci când auzim noțiunea ”Marea Farsă Lunară”, cei mai mulți dintre noi am fi tentați să ne gândim la aselenizarea din 1969 și teoriile conform cărora aceasta a fost regizată de către cei de la NASA. Dar anul 1969 nu a fost nici de departe primul în care Luna s-a aflat în centrul atenției. Cu 134 de ani înainte ca Neil Armstrong și Buzz Aldrin să pășească pe satelitul natural al Pământului, un ziar american denumit ”The Sun” publica o serie de șase articole care anunțau probabil cea mai importantă descoperire din istoria științei.

Totul a început, mai exact, în data de 21 august 1835, cu un scurt articol apărut în The Sun. Acesta era, aparent copiat din ”The Edinburgh Courant”, și afirma că Sir John Herschel, unul dintre cei mai importanți și cei mai cunoscuți astronomi ai acelor vremuri, făcuse o descoperire extrem de importantă în laboratorul  său din Capul Bunei Speranțe, cu ajutorul unui telescop de dimensiuni foarte mari.

Invenția fictivă care a dat naștere poveștii

Nu era inclusă nicio altă sursă, niciun alt jurnal în afară de ziarul din capitala Scoției, această mențiune având rolul de a pregăti terenul pentru cele șase articole care au fost publicate pe parcursul a șase zile, începând cu 25 august. Acestea au fost publicate și redactate într-un mod care le-a asigurat un succes de proporții, prin introducerea treptată a unor elemente care au dus la marea descoperire.

Află ce semnificație are prima literă a numelui tău. Sigur nu te-ai gândit la asta, până acum

De ce pisicile adoră să dărâme obiectele prin casă, de fapt. Explicația vine de la specialiștii în comportamentul felinelor

Astfel, primul dintre articole nu menționa absolut nicio formă de viață pe Lună, ci doar o invenție extrem de interesantă a lui Herschel. Era vorba despre un nou telescop, extrem de puternic, cu ajutorul căruia puteau fi văzute corpuri celeste cu o claritate foarte mare. Telescopul cu ajutorul căruia Luna putea fi studiată cu atenție avea un diametru considerabil, de aproximativ 8 metri. Pentru a vă face o idee mai bună, trebuie să știți că unele dintre cele mai performante echipamente de acest fel din prezent au puțin peste cinci metri.

O a doua lentilă plasată în interiorul telescopului rezolva una dintre cele mai mari probleme a astronomilor: cea a obiectelor aflate la distanțe foarte mari care își pierd pe parcurs lumina. Noul dispozitiv avea un microscop de tip ”hidro-oxigen”, care ilumina și proiecta imaginile telescopice pe o pânză. Autorul acestei prime secțiuni era un anume Andrew Grant, personaj fictiv,t unul dintre foștii studenți ai lui William Herschel (tatăl celui căruia îi era atribuită invenția în acel moment).

Castori bipezi și oameni înaripați

Odată ce s-a stabilit faptul că telescopul putea fi folosit pentru a explora suprafața lunii, era vremea pentru adevărata descoperire. În acest fel, al doilea articol susținea că odată ce și-a îndreptat invenția spre lună, Herschel a zărit o rocă bazaltică acoperită cu flori de culoare roșie. Odată ce a descoperit vegetație, acesta a început să caute fauna, iar în scurt timp a observat creaturi asemănătoare bizonilor, capre și creaturi amfibii de formă sferică. Acestea din urmă puteau fi văzute, după cum scrie în The Sun, rostogolindu-se pe plajele de pe Lună.

Prima parte a celui de-al treilea articol s-a concentrat asupra formelor de relief, incluzând afirmații legate de munți de formă ovală și diverși vulcani. Pe lângă aceștia, trăiau o varietate mare de plante și animale, cercetătorul studiind până atunci 38 de specii de copaci, peste 70 de specii de plante, nouă specii de mamifere și cinci specii de ovipare. Probabil cea mai interesantă descoperire în acest moment a fost legată de o specie de castori care se putea deplasa în două picioare și care își cărau copiii ”în brațe”. Mai mult decât atât, aceste animale trăiau în clădiri de mari dimensiuni, mult mai bine construite decât cele ale unor triburi de oameni de pe Terra”, deasupra cărora putea fi observat fum, ceea ce nu putea să însemne decât că viețuitoarele respective știau să folosească focul.

Cel de-al patrula articol a fost momentul în care creaturile similare oamenilor și-au făcut apariția. DIn punct de vedere fizic, existau numeroase asemănări, dar și o deosebire extrem de importantă: locuitorii de pe lună erau înaripați. Dacă este să ne luăm după descrierea din articol, aripile erau similare celor de liliac, iar corpul era acoperit aproape în totalitate de blană. Singurele părți expuse erau anumite zone ale feței. ”Vespertilio-homo” (așa cum fuseseră creaturile denumite) era capabil să susțină conversații, iar împerecherea indivizilor avea loc în public, după cum nota autorul articolului.

Al cincilea și al șaselea articol vorbeau despre un templu ciudat, creat dintr-un material asemănător safirului și despre alte specii de Vespertilio-homo, de talie mai mare. Fără a-și da seama, însă, cei de la The Sun au comis o greșeală importantă, care probabil nu a atras atenția multor oameni. După cum scria respectivul Andre Grant, nu au fost observate creaturi carnivore. Cu toate acestea, într-unul dintre articolele precedente fuseseră menționate foarte clar păsări care se hrăneau cu pește.

Nedorind să continue minciuna, autorul a inventat o poveste conform căreia telescopul a fost lăsat într-o poziție necorespunzătoare și lentilele au concentrat lumina soarelui într-un anume punct din laborator. Astfel a luat naștere un foc care a distrus aproape toată clădirea. Atunci când telescopul a fost reparat, însă, Luna nu mai putea fi observată.

Adevărul a ieșit ulterior la iveală, grație celor mai mari rivali ai ziarului ”The Sun”. The New York Herald a publicat informații foarte clare conform cărora toată povestea era o minciună, sugerând în același timp că autorul poveștii era Richard Adams Locke, un britanic ajuns de curând în America. Din câte se pare, The Edinburgh Courant” încetase să mai publice articole cu doi ani înainte ca povestea aceasta să apară, însă acest lucru nu i-a oprit pe americani. Grație acestei povești, The Sun a avut un tiraj de aproape 20.000 de exemplare, fiind, după cum declarau oficialii, cel mai bine vândut ziar din lume.