03 ian. 2026 | 12:21

Venezuela, „săraca țară bogată” în contextul tensiunilor cu SUA: petrol și gaze cât pentru un secol, plus minerale rare pentru tehnologii

ȘTIRI EXTERNE
Venezuela, „săraca țară bogată” în contextul tensiunilor cu SUA: petrol și gaze cât pentru un secol, plus minerale rare pentru tehnologii
Imagine de la una dintre manifestațiile de stradă din Venezuela. (Foto: AP)

Venezuela a revenit brusc în centrul atenției internaționale după exploziile din Caracas și informațiile contradictorii despre o intervenție militară americană, un episod care a reaprins una dintre cele mai tensionate relații geopolitice din emisfera vestică. Dincolo de dramatismul imaginilor și al declarațiilor politice, evenimentele readuc o întrebare veche, dar mereu actuală: cât din conflictul care înconjoară această țară are legătură cu bogățiile ei uriașe?

Pentru că Venezuela nu este doar un stat aflat în criză, ci și un teritoriu cu unele dintre cele mai mari rezerve de petrol din lume, cu gaze, aur și minerale rare care devin tot mai importante într-o economie globală orientată spre electrificare și tehnologie, notează AP News. Iar ori de câte ori tensiunile escaladează, resursele din subsolul venezuelean ajung inevitabil să facă parte din context, chiar dacă nu sunt pomenite explicit în discursurile oficiale.

Venezuela este, probabil, cel mai clar exemplu al paradoxului „țară bogată, populație săracă”. Are resurse energetice uriașe și minerale care devin tot mai căutate în economia bateriilor și a tranziției verzi, dar rămâne prinsă în instabilitate, sancțiuni, piețe gri și lupte de putere care îi consumă viitorul.

Petrolul și gazele, „comoara” care atrage presiune geopolitică

Dacă ar exista o singură cifră care să explice de ce Venezuela nu dispare niciodată din calculele marilor puteri, aceea este volumul rezervelor de petrol: în jur de 303 miliarde de barili de rezerve dovedite, un nivel pe care rapoarte energetice îl plasează între cele mai mari din lume.

În teorie, o asemenea bogăție ar trebui să fie un „bilet” spre dezvoltare și stabilitate financiară.

În practică, mare parte din țițeiul venezuelean este greu sau extra-greu (în special în zona Orinoco), ceea ce îl face mai costisitor de extras și procesat, iar industria a fost lovită de ani de subinvestiții și blocaje. În perioade de tensiune internațională, petrolul se transformă rapid dintr-un avantaj economic într-o vulnerabilitate strategică: devine motiv de presiune, de negocieri dure și de conflict diplomatic.

Petroliere surprinse în portul Maracaibo, unul dintre punctele-cheie ale industriei petroliere din Venezuela. (Foto: Gaby Oraa / Bloomberg)

Petroliere surprinse în portul Maracaibo, unul dintre punctele-cheie ale industriei petroliere din Venezuela. (Foto: Gaby Oraa / Bloomberg)

Mineralele rare, „banii viitorului” care vin cu un preț murdar

Pe lângă petrol, jocul global s-a schimbat: lumea cere materiale pentru baterii, electronice, infrastructură energetică și, tot mai des, pentru aplicații militare. Aici intră în scenă coltanul (sursă de tantal), staniul, tungstenul și elementele rare, iar sudul Venezuelei este adesea menționat ca zonă cu potențial și, în același timp, cu risc major. El País descrie explicit petrolul, aurul și elementele rare ca fundal al tensiunilor politice dintre SUA și Venezuela, într-o dispută unde miza reală nu e doar politică, ci și resursele.

Problema este că, în teren, mineralele „critice” nu înseamnă doar investiții și dezvoltare. În zone izolate, cu control instituțional fragil, ele pot alimenta rețele ilegale, violență și abuzuri asupra comunităților locale. Iar când cererea globală crește, tentația devine uriașă: marfa pleacă spre piețe internaționale, în timp ce costurile rămân acolo unde se sapă, în pădure și pe malurile râurilor.

De ce o țară cu resurse uriașe poate rămâne „săracă”

Venezuela trăiește de decenii cu ceea ce economiștii numesc „blestemul resurselor”: dependență de exporturi brute, vulnerabilitate la șocuri externe, instituții slăbite de rente și o economie care poate fi capturată de interese politice sau grupuri informale. Când sistemul se clatină, bogăția nu mai funcționează ca plasă de siguranță, ci ca miza pentru care se luptă toată lumea.

În 2026, paradoxul devine și mai ascuțit. Petrolul rămâne o pârghie globală, iar mineralele rare devin o a doua pârghie, uneori chiar mai opacă, pentru că lanțurile de aprovizionare sunt greu de urmărit și originea poate fi „spălată” prin intermediari. Iar când pe fundal apar explozii în capitală și relatări despre operațiuni militare, devine imposibil să separi complet criza politică de „harta” resurselor care fac din Venezuela un punct fierbinte pe glob.