SUA publică noua strategie de apărare: Europa să se apere de Rusia, iar administrația Trump își mută accentul spre China, Groenlanda și Canalul Panama

ȘTIRI EXTERNE
SUA publică noua strategie de apărare: Europa să se apere de Rusia, iar administrația Trump își mută accentul spre China, Groenlanda și Canalul Panama
O imagine cu un soldat american care se apără de soarele dogoritor cu o pancartă cu steagul SUA, în culisele uneia dintre paradele militare organizate la Washington, de Ziua Națională. (Foto: X)

Noua Strategie națională de apărare a Statelor Unite, publicată de Pentagon la finalul săptămânii, marchează o schimbare de ton și de priorități: Washingtonul transmite mai apăsat aliaților că trebuie să-și gestioneze mai mult singuri securitatea, în timp ce SUA își fixează atenția pe „terenuri cheie” din emisfera vestică și pe descurajarea Chinei. Documentul, primul de acest tip după 2022, vine într-un moment de tensiune diplomatică cu parteneri tradiționali din Europa și Asia și pune în prim-plan doctrina „America First”, potrivit relatărilor Associated Press.

Mesajul către aliați: mai multă responsabilitate, mai puțină dependență de Washington

În esență, strategia critică ideea că aliații au fost „subvenționați” ani la rând de Statele Unite și cere o reașezare a poverii: Europa și partenerii din Asia sunt împinși să investească mai mult, să se organizeze mai bine și să conducă eforturile regionale, în special când vine vorba despre amenințări precum Rusia sau Coreea de Nord. Tonul documentului este neobișnuit de politic pentru un plan militar și insistă pe faptul că interesele americane „concrete” trebuie să fie pe primul loc.

În privința Europei, mesajul este și mai direct: Rusia rămâne o amenințare „persistentă”, dar „gestionabilă”, iar NATO, per total, este descris ca mult mai puternic decât Moscova. Concluzia implicită este că statele europene au resursele necesare să ducă greul apărării convenționale în regiune, în timp ce SUA își calibrează prezența și își păstrează rolul de sprijin „critic” și de actor-cheie în alianță, fără să mai fie „asiguratorul automat” pentru fiecare scenariu.

O imagine de la una dintre paradele militare din Statele Unite, cu președintele american Donald Trump în stânga, dansând în fața soldaților americani.

O imagine de la una dintre paradele militare din Statele Unite, cu președintele american Donald Trump în stânga, dansând în fața soldaților americani. (Foto: X)

De ce contează China și de ce apare obsesiv harta: Groenlanda, Panama și Arctica

Un element care iese în evidență este accentul pe dominanța în emisfera vestică și pe accesul american la zone considerate strategice. Documentul vorbește despre necesitatea de a garanta accesul militar și comercial al SUA la „terenuri cheie”, cu referințe explicite la Groenlanda și Canalul Panama, dar și cu Arctica în fundal, ca spațiu unde se joacă influență, resurse și rute de transport. În paralel, strategia susține că Statele Unite vor apăra „activ și fără teamă” interesele americane în această zonă, inclusiv prin acțiuni „hotărâte” atunci când partenerii nu-și fac partea lor.

În același timp, China este tratată ca o forță stabilizată în Indo-Pacific, care trebuie descurajată de la a domina SUA sau aliații săi, nu ca un inamic ce trebuie „umilit” sau „strangulat”. Strategia vorbește despre ideea unei păci stabile și a unor relații „respectuoase”, inclusiv prin extinderea comunicării militare directe. Un detaliu remarcat în relatări: documentul evită să ofere o garanție explicită privind Taiwan, în contrast cu limbajul mai clar din strategia precedentă.

Rusia, NATO și Ucraina: Europa în prima linie, SUA cu rol de sprijin

Pe axa estică, strategia susține că Rusia își păstrează rezerve militare și industriale și că este dispusă să ducă un război prelungit aproape de granițele sale. Totuși, în balanța de putere, NATO este descris ca având un avantaj enorm, iar Europa ar fi „puternic poziționată” să preia responsabilitatea principală pentru apărarea convențională a continentului. În subtext, asta înseamnă presiune suplimentară pentru bugete de apărare mai mari și pentru planuri operaționale mai coerente, nu doar declarații politice.

În privința Ucrainei, direcția este împinsă spre aceeași idee: aliații europeni ar trebui să aibă rolul principal în sprijinirea apărării, pentru că e o responsabilitate regională. SUA nu dispare din peisaj, dar își rezervă rolul de pivot și de „sprijin critic”, inclusiv prin ajustarea desfășurării și activității forțelor americane în Europa în funcție de amenințarea rusă și de prioritățile „mai aproape de casă”.