‘Strângem câte 100 de lei pentru clasă’. Poate școala să le ceară părinților bani pentru imprimantă, perdele, mobilier sau cadouri?

'Strângem câte 100 de lei pentru clasă'. Poate școala să le ceară părinților bani pentru imprimantă, perdele, mobilier sau cadouri?
Fondul clasei și cadourile pentru profesori. Unde se oprește contribuția voluntară / Foto: Profimedia
Ionuț Vieriu
Google Urmărește pe Google

Școala nu poate transforma cumpărarea unei imprimante, a perdelelor sau a mobilierului pentru clasă într-o obligație financiară a părinților. Familiile pot sprijini voluntar asemenea achiziții, însă faptul că obiectele vor fi folosite de propriii copii sau că majoritatea părinților este de acord nu îi obligă pe ceilalți să contribuie.

Poate școala să ceară părinților să cumpere lucruri pentru clasă?

Discuția despre o nevoie a clasei nu este același lucru cu impunerea unei plăți. Profesorul poate semnala că lipsește un echipament, dar această situație nu transformă părinții în persoanele obligate să îl cumpere.

Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul nr. 5.726/2024, permite sprijinirea voluntară a bazei materiale. Articolul 165 stabilește condițiile în care comitetul de părinți poate decide susținerea întreținerii, dezvoltării și modernizării clasei sau școlii.

Hotărârea privind contribuția financiară nu este obligatorie. Prin urmare, o imprimantă, un dulap sau un set de perdele poate reprezenta o achiziție susținută voluntar, fără ca fiecare familie să fie obligată să suporte o parte din preț.

De exemplu, dacă la ședință se propune cumpărarea unei imprimante pentru fișele elevilor, poți refuza contribuția. Utilitatea obiectului nu schimbă regula, iar formularea „este pentru copiii voștri” nu reprezintă un temei pentru impunerea plății.

Citește și: Este legal fondul clasei în 2026? Ce poate și ce nu poate cere școala părinților

Dacă părinții cumpără direct imprimanta sau perdelele

Limita nu privește doar situația în care se strâng bani într-un fond comun. Nici cumpărarea directă a unui obiect pentru dotarea clasei nu poate fi impusă tuturor familiilor printr-o simplă solicitare a profesorului sau prin votul părinților.

Dacă unui părinte i se cere să cumpere imprimanta, iar altuia perdelele ori scaunele, împărțirea listei nu creează, prin ea însăși, o obligație. Sprijinul pentru dotări trebuie să rămână voluntar, indiferent dacă familia oferă bani sau propune să doneze un bun.

Pentru contribuțiile financiare organizate prin comitetul de părinți, articolul 165 prevede gestionarea prin asociația de părinți cu personalitate juridică și respectarea legislației financiare. Sponsorizarea clasei este, de asemenea, prevăzută de regulament, fără să poată genera drepturi suplimentare pentru anumiți elevi sau părinți.

Înainte să cumperi un obiect pentru școală, cere clarificări despre acceptarea și documentarea lui, precum și despre destinația acestuia. O achiziție voluntară pentru dotarea clasei trebuie deosebită de un bun personal pe care copilul îl aduce și îl folosește individual.

Cine poate colecta contribuțiile și ce se întâmplă cu cadourile

Dacă părinții aleg să susțină financiar o achiziție, profesorul nu poate prelua rolul de casier. ROFUIP interzice implicarea copiilor și a personalului școlii în strângerea sau gestionarea fondurilor și califică această implicare drept abatere disciplinară.

Așadar, elevul nu trebuie trimis cu bani pentru a-i preda cadrului didactic în vederea cumpărării unor dotări comune. Nici acordul părinților nu înlătură interdicția aplicabilă personalului școlii.

Cadoul pentru profesor este diferit de imprimanta sau mobilierul destinat clasei. Regulile care permit sprijinirea bazei materiale nu justifică solicitarea unor bunuri pentru uzul personal al cadrului didactic.

Codul-cadru de etică, aprobat prin Ordinul nr. 4.831/2018, interzice solicitarea, acceptarea sau colectarea de bani, cadouri ori servicii pentru tratament preferențial sau sub amenințarea unor sancțiuni. Totodată, în relația cu părinții, impune neacceptarea bunurilor materiale și a banilor pentru serviciile educaționale oferite.

Dacă un grup de părinți propune un cadou, ceilalți nu devin obligați să participe. Contribuția nu poate fi legată de atenția acordată copilului, de evaluare sau de evitarea unui tratament nefavorabil.

Citește și: Profesorul dă un test surpriză întregii clase pentru că elevii au făcut gălăgie. Poate evaluarea fi folosită ca pedeapsă?

Ce poți face când achiziția este prezentată drept obligatorie

Poți cere să ți se comunice cine solicită obiectul, pentru ce este necesar și în baza cărei reguli ar trebui să îl plătești. Precizează dacă nu dorești să participi la achiziția voluntară, fără să fii nevoit să îți expui situația financiară în grupul părinților.

Dacă solicitarea vine de la un angajat al școlii și este însoțită de presiuni, adresează o sesizare conducerii unității, înregistrată la secretariat. Păstrează mesajele sau listele prin care se cere plata, mai ales dacă sunt anunțate consecințe pentru copil.

Descrie concret dacă ți s-au cerut bani, cumpărarea directă a unui produs sau contribuția la un cadou. Această distincție ajută la verificarea situației, iar dacă problema nu se rezolvă în școală, te poți adresa inspectoratului școlar.