Starlink, rețeaua lui Musk, pe dronele rusești. Lovesc la 500 km, până aproape de România

Rusia își extinde tot mai agresiv „brațul” dronelor de atac, folosind terminale Starlink pentru a crește raza de acțiune a unor aparate de tip BM-35 și pentru a lovi ținte din spatele frontului ucrainean. Consecința nu e doar o problemă militară pentru Ucraina, ci și o schimbare de hartă pentru regiune: când vorbim de o rază raportată la 500 de kilometri, intră automat în ecuație Moldova și zone din vecinătatea României, arată un raport al institutului pentru Studiul Războiului.

Dar aici începe și controversa: cum ajunge, concret, o tehnologie americană asociată cu Elon Musk să fie folosită de forțele ruse, fie și prin achiziții ocolite, piață gri sau terminale ajunse în mâini nepotrivite. În ultimele luni, tema a devenit și una politică, cu oficiali europeni cerând public măsuri pentru a tăia accesul Rusiei la Starlink, pe fondul unei dezbateri mai largi despre câtă putere are un actor privat asupra infrastructurii de război.

Pe acest fundal, o parte dintre critici leagă discuția și de semnalele contradictorii venite din politica americană după summitul SUA–Rusia din Alaska, despre care s-a spus că a creat confuzie și i-a oferit Kremlinului spațiu de manevră în comunicarea publică, în loc să crească presiunea asupra Moscovei.

O rază de 500 km schimbă jocul în regiune

Informațiile indică faptul că integrarea Starlink pe dronele BM-35 ar duce raza lor până la aproximativ 500 de kilometri, suficient cât să acopere cea mai mare parte a Ucrainei și întreaga Moldovă, dar și porțiuni din Polonia, România și Lituania, în funcție de punctul de lansare (Rusia sau teritorii ocupate).

Nu e prima dată când apar raportări despre drone rusești „îmbunătățite” cu astfel de sisteme. În 2024 au existat semnale că și drone de tip Shahed ar fi început să fie echipate cu Starlink, iar spre finalul lui 2025 au apărut relatări despre folosirea Starlink și pe alte tipuri de drone de atac, într-un efort clar de a extinde controlul și precizia la distanțe mai mari.

De ce nu ajunge doar bruiajul și ce înseamnă „mid-range” pentru apărarea aeriană

Atacurile de rază medie sunt o problemă specială fiindcă vin „între” două lumi: nu sunt nici lovituri foarte apropiate, unde reacția e rapidă și apărarea punctiformă e mai ușor de organizat, dar nici atacuri clasice la mare distanță, unde există de obicei proceduri și rețele dedicate de detectare și interceptare.

În acest context, ideea că războiul electronic (EW) ar putea fi suficient capătă fisuri. Dacă dronele au conectivitate stabilă și pot păstra controlul/fluxul de date pe distanțe mari, accentul se mută către sisteme antiaeriene de tip „point defense”, gândite să doboare dronele înainte să lovească infrastructura critică, notează AP News.

Pe fundal, negocieri, presiune economică și avansuri pe front

Potrivit Reuters, valul de informații despre această escaladare tehnologică vine în timp ce SUA și Europa lucrează la pachete de garanții de securitate și măsuri economice pentru Ucraina, cu obiectivul declarat de a descuraja viitoare agresiuni și de a sprijini reconstrucția. În paralel, președintele Volodimir Zelenski a spus că anumite componente ale unui acord de recuperare post-război cu Statele Unite mai au nevoie de clarificări și lucru „în profunzime”.

În același timp, Kremlinul încearcă să exploateze lipsa de claritate privind rezultatul summitului SUA–Rusia din Alaska (august 2025), pentru a crea impresia că Ucraina ar fi partea „necooperantă” la negocieri, în timp ce Moscova își reîncălzește și retorica despre controlul armamentelor nucleare, ca instrument de presiune diplomatică. Iar acasă, populația rusă resimte tot mai direct costurile economice ale războiului, în timp ce pe front sunt raportate avansuri rusești în nordul regiunilor Sumî și Harkiv, dar și în alte zone precum aria Dobropillia și în apropiere de Sloviansk.