06 feb. 2026 | 09:38

Senzorul pătrat de pe iPhone 17: schimbarea mică ce poate reseta entuziasmul pentru telefoane

TEHNOLOGIE
Senzorul pătrat de pe iPhone 17: schimbarea mică ce poate reseta entuziasmul pentru telefoane
Imaginile de presă ale iPhone 17 de la Apple sunt în stânga, prezentând noua cameră frontală Center Stage de 18 MP, iar în dreapta se află un concept generat cu AI al unui senzor pătrat, realizat cu Google Gemini (imagine: Future).

Dacă ai senzația că telefoanele noi au ajuns să se repete, nu ești singura persoană care vede „îmbunătățiri” tot mai mici, an după an. Ecrane ceva mai luminoase, procesoare ceva mai rapide, încă un mod foto cu nume pompos – dar rar ceva care să schimbe cu adevărat felul în care folosești camera zi de zi.

Tocmai de aceea, ideea unui senzor pătrat pentru camera frontală de pe iPhone 17 a aprins discuții în zona foto-video mai mult decât ar părea la prima vedere. Nu e doar o ciudățenie de design: e o alegere de formă care îți poate simplifica selfie-urile, vloggingul și apelurile video, iar în același timp poate pune presiune pe restul industriei să regândească raportul dintre „captură” și „crop”.

Ce înseamnă, de fapt, un senzor pătrat pe camera frontală

În mod obișnuit, senzorii camerelor (inclusiv cei din telefoane) sunt dreptunghiulari, cu rapoarte precum 4:3 sau 3:2. Problema e că utilizarea reală a imaginilor a devenit mult mai fragmentată: postezi vertical, filmezi orizontal, decupezi pentru Stories, recadrezi pentru TikTok, pui o poză pătrată pe un profil. În tot acest timp, camera frontală te obligă adesea să alegi din start orientarea „corectă” sau să accepți un cadru mai strâmt.

Abordarea Apple cu noua cameră frontală Center Stage de pe iPhone 17 pornește dintr-un loc diferit: capturezi cu un format pătrat (1:1) și apoi alegi raportul final fără să simți că ai „greșit” orientarea telefonului. Practic, ai o rezervă de imagine care îți permite să obții un rezultat bun fie că ții telefonul în portret, fie în peisaj, fără să mai faci mișcarea aceea incomodă de „landscape selfie”.

Un detaliu important: Apple comunică un output de până la 18 MP pentru camera frontală Center Stage, însă diferitele rapoarte de aspect implică decupări (crop). Asta poate însemna rezoluții efective diferite în funcție de modul ales. Cu alte cuvinte, câștigi flexibilitate și compoziție, chiar dacă nu toate formatele livrează mereu aceeași rezoluție finală.

De ce contează pentru selfie-uri, vlogging și apeluri video

Beneficiul imediat e unul banal, dar uriaș: nu mai depinzi atât de mult de „cum” ții telefonul. Pentru selfie-uri la distanță de braț, un format pătrat îți dă spațiu de manevră ca să nu tai frunți, să nu înghesui fețe la margine și să nu te trezești că încadrarea bună era, de fapt, în cealaltă orientare. Iar pentru selfie-uri de grup, ideea de a avea un câmp vizual care se poate extinde și recadra mai inteligent devine o diferență pe care chiar o simți în utilizare.

Pentru vlogging și conținut social, partea interesantă este că acest tip de captură „multi-aspect” te ajută să reutilizezi materialul mai ușor. Poți filma o secvență și apoi să scoți din ea un clip vertical, unul pătrat și unul orizontal fără să pară că ai „forțat” imaginea. În plus, iPhone 17 a împins și ideea de filmare simultană cu camera frontală și cea principală (Dual Capture), care se potrivește cu zona de reacții, explicații, unboxinguri sau demonstrații în care vrei să se vadă și tu, și ce arăți.

Dacă faci des video pentru social, câștigi și timp, și consistență: filmezi o dată, apoi adaptezi. Iar dacă te interesează mai mult apelurile video, o cameră gândită să te țină mai ușor în cadru fără să stai înțepenit poate face conversațiile mai naturale, mai ales când te miști prin cameră sau când intră și alte persoane în cadru.

Ar trebui să ia aminte Canon, Nikon și Sony?

Aici devine discuția cu adevărat provocatoare. În fotografie, senzorul dreptunghiular a devenit normă, dar obiectivele proiectează, în esență, un cerc de imagine. Din cercul acela, un senzor dreptunghiular „taie” o felie, iar restul se pierde. Un format pătrat este, într-un fel, un compromis interesant: nu maximizează ca un cerc, dar folosește mai mult din imagine decât un dreptunghi îngust și îți dă libertate mare la recadrare.

De asta, entuziasmul din presa de specialitate nu e doar despre un selfie mai comod, ci despre o idee care ar putea să revină și în zona camerelor „serioase”: un senzor pătrat, gândit din start pentru decupaje multiple, ar merge foarte bine cu fluxuri moderne de livrare (vertical, orizontal, pătrat) și cu stiluri de filmare care cer flexibilitate în post-producție. Chiar și referința istorică la formatul 6×6 pe film are sens: publicul a acceptat cândva pătratul ca standard, deci nu e o formă „greșită”, ci una abandonată de comoditate și tradiție.

Totuși, există și un motiv pentru care nu vezi peste tot astfel de senzori: ecosistemul e construit în jurul rapoartelor clasice, de la vizare și până la procesare, codec-uri, interfețe și pipeline-uri de imagine. Apple poate împinge o schimbare rapid pentru că controlează hardware, software și aplicațiile. În zona camerelor dedicate, schimbarea se mișcă mai lent, iar producătorii trebuie să fie siguri că publicul înțelege beneficiul, nu doar noutatea.

Dacă vrei să profiți concret de ideea asta, folosește formatul pătrat ca pe o „plasă de siguranță” pentru încadrare: filmează fără stresul orientării perfecte, apoi alege formatul final în funcție de platformă. Iar dacă te tentează un upgrade doar pentru cameră, pune-ți întrebarea simplă: cât de des pierzi cadre bune fiindcă ai ținut telefonul „cum nu trebuia”? Dacă răspunsul e „destul de des”, genul ăsta de schimbare chiar poate fi una dintre puținele care merită atenția.