Românii care nu au acest document pentru locuință pot primi amenzi uriașe. Mulți află prea târziu
Mulți proprietari de apartamente și case cred că actele de proprietate, extrasul de carte funciară și contractul de vânzare-cumpărare sunt suficiente atunci când vor să vândă sau să închirieze o locuință. În realitate, există un document obligatoriu care lipsește încă din dosarele multor români, iar lipsa lui poate atrage amenzi consistente și poate bloca anumite tranzacții imobiliare. Este vorba despre certificatul de performanță energetică, cunoscut și sub denumirea de certificat energetic.
Ce este certificatul energetic și de ce este important
Certificatul de performanță energetică este documentul care arată cât de eficientă este o clădire din punct de vedere al consumului de energie. Acesta conține informații despre cantitatea de energie necesară pentru încălzire, apă caldă, ventilație și iluminat, precum și încadrarea locuinței într-o clasă energetică.
Practic, documentul funcționează asemănător etichetelor energetice de pe electrocasnice. O locuință încadrată în clasa A consumă mai puțină energie și generează costuri mai mici la întreținere decât una încadrată în clase inferioare.
În ce situații este obligatoriu certificatul energetic
Mulți proprietari descoperă existența certificatului energetic abia în momentul în care ajung la notar pentru semnarea actelor. Documentul este obligatoriu în cazul vânzării unei locuințe și trebuie pus la dispoziția cumpărătorului. De asemenea, el este necesar și în multe situații de închiriere, fiind solicitat pentru informarea viitorilor chiriași cu privire la consumul estimat al imobilului.
Certificatul este emis de un auditor energetic atestat și are, în general, o valabilitate de 10 ani, dacă între timp nu sunt realizate modificări importante care schimbă performanța energetică a clădirii.
Ce amenzi riscă proprietarii
Legislația prevede sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor privind certificarea energetică a clădirilor. În anumite situații, amenzile pot ajunge la câteva mii de lei, în funcție de abatere și de autoritatea care constată încălcarea prevederilor legale. În plus, lipsa certificatului poate crea probleme în procesul de vânzare și poate întârzia finalizarea tranzacției.
Mulți proprietari află prea târziu că notarul solicită acest document înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, iar obținerea lui în ultimul moment poate însemna costuri suplimentare și întârzieri nedorite.
Ce spune legea
Obligația privind certificatul energetic este prevăzută de Legea nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, republicată și modificată ulterior.
Potrivit actului normativ, proprietarul are obligația de a pune la dispoziția cumpărătorului certificatul de performanță energetică la vânzarea locuinței. De asemenea, legea stabilește condițiile de emitere, valabilitate și utilizare a documentului.
Scopul reglementării este de a oferi transparență pe piața imobiliară și de a încuraja eficiența energetică a clădirilor, în conformitate cu obiectivele asumate de România la nivel european.
Cât costă și cum poate fi obținut
Costul unui certificat energetic diferă în funcție de tipul și dimensiunea locuinței. Pentru un apartament obișnuit, prețul poate varia de la câteva sute de lei, în timp ce pentru case sau clădiri mai mari costurile pot fi mai ridicate.
Documentul se obține prin intermediul unui auditor energetic autorizat, care analizează caracteristicile imobilului și întocmește raportul necesar.
Un document ignorat de mulți proprietari
În ultimii ani, piața imobiliară a devenit tot mai atentă la eficiența energetică, iar cumpărătorii analizează inclusiv costurile de întreținere înainte de a lua o decizie. Din acest motiv, certificatul energetic nu mai este doar o formalitate birocratică, ci un document care poate influența valoarea și atractivitatea unei locuințe.
Pentru proprietari, verificarea existenței și valabilității acestui act înainte de vânzare sau închiriere poate evita amenzi, întârzieri și probleme administrative care apar, de multe ori, exact în momentul în care tranzacția pare gata să fie finalizată.