Reciclarea care se întoarce împotriva UE: Aluminiul colectat în Europa pleacă peste granițe și revine ca metal „nou”

Uniunea Europeană se confruntă cu o situație paradoxală care riscă să submineze atât industria metalurgică, cât și strategia climatică a blocului comunitar.

Deși Europa este lider global în colectarea și reciclarea aluminiului, o parte tot mai mare din acest material părăsește continentul sub formă de deșeuri, pentru a reveni ulterior ca aluminiu „nou”, produs în afara UE, scrie Financial Times.

Fenomenul este semnalat de marii actori din industrie, care avertizează că actualul sistem funcționează împotriva intereselor europene.

În lipsa unor intervenții clare din partea autorităților de la Bruxelles, reciclarea, considerată un pilon esențial al tranziției verzi, riscă să devină un factor de vulnerabilitate economică și industrială.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

De ce exportă Europa deșeurile de aluminiu pe care le reciclează eficient

Europa are una dintre cele mai ridicate rate de colectare a aluminiului din lume. În cazul dozelor de băuturi, aproximativ șapte din zece ajung în circuitul de reciclare, un procent net superior altor regiuni dezvoltate.

Succesul are însă un efect secundar neașteptat: deșeurile devin extrem de atractive pentru comercianții internaționali.

Diferențele mari de preț și de costuri de producție determină exportul aluminiului reciclat către piețe precum Statele Unite sau Asia.

Acolo, deșeurile sunt topite și transformate în metal primar sau semifabricate, care ajung ulterior să fie importate înapoi în Europa. Practic, UE pierde materia primă, dar cumpără produsul finit, la un cost mai mare și cu un impact climatic crescut.

Unul dintre motivele principale este prețul energiei. Producătorii europeni de aluminiu plătesc de câteva ori mai mult pentru electricitate decât competitorii lor din alte regiuni, ceea ce face reciclarea internă mai dificilă din punct de vedere economic.

Chiar dacă topirea deșeurilor consumă mult mai puțină energie decât producția de aluminiu primar, diferențele de cost rămân decisive în competiția globală.

Impactul asupra industriei europene și care sunt obiectivele climatice pe 2026, dar și mai departe

Consecințele acestui fenomen sunt deja vizibile. O parte din capacitățile de reciclare din UE stau nefolosite din lipsă de materie primă, în ciuda investițiilor masive în tehnologii moderne.

Industria estimează un deficit anual de ordinul milioanelor de tone de deșeuri de aluminiu, în condițiile în care cererea pentru materiale reciclate este în creștere.

Contextul geopolitic complică și mai mult situația. Tarifele comerciale ridicate impuse de Statele Unite pentru aluminiul importat au stimulat importurile de deșeuri, mai puțin taxate, care sunt apoi transformate în metal.

În paralel, China și-a dezvoltat agresiv capacitățile de reciclare, susținute de politici industriale și subvenții, ceea ce permite achiziționarea de materii prime la prețuri dificil de egalat de companiile europene.

Pentru Uniunea Europeană, problema nu este doar una economică, ci și una strategică. Reciclarea aluminiului este esențială pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică până în 2050 și pentru reducerea dependenței de importurile de materii prime critice. Dacă deșeurile continuă să părăsească blocul comunitar, aceste ținte devin mult mai greu de atins.

Oficialii europeni au început să recunoască problema și analizează soluții precum taxarea exporturilor de deșeuri sau impunerea unor cote minime de conținut reciclat în produsele vândute pe piața internă. Industria avertizează însă că timpul este limitat: fără măsuri rapide și eficiente, Europa riscă să piardă nu doar producția primară de aluminiu, ci și avantajul competitiv în reciclare.

În final, paradoxul reciclării aluminiului scoate la iveală o dilemă mai largă a economiei verzi europene: succesul în colectare și sustenabilitate nu este suficient dacă lanțul valoric nu rămâne în interiorul Uniunii Europene.