Pisicile miaună mai des când oamenii lor sunt prin preajmă. Un experiment explică ce încearcă să obțină
Pisicile nu miaună doar pentru a-și exprima nemulțumirea. Uneori, sunetele pe care le scot ar putea fi o încercare de a atrage atenția oamenilor și de a-i determina să rezolve o problemă pe care animalele nu o pot depăși singure. Un studiu realizat la Universitatea din São Paulo, Brazilia, arată că pisicile vocalizează mult mai frecvent atunci când au în apropiere o persoană care le-ar putea ajuta.
Cercetătorii au analizat comportamentul a 38 de pisici de companie, punându-le în fața unei situații simple: hrana preferată era vizibilă și putea fi mirosită, dar se afla într-o cutie de plastic din care animalele nu o puteau scoate. Experimentul a urmărit dacă prezența unei persoane influențează felul în care pisicile reacționează atunci când nu pot obține singure ceea ce își doresc.
Rezultatele, publicate în revista științifică Animal Behaviour, susțin ideea că mieunatul are un rol important în comunicarea dintre pisici și oameni. Animalele nu păreau doar să vocalizeze la întâmplare, ci își orientau adesea comportamentul către persoana care le putea ajuta.
Pisicile au miaunat mult mai des când oamenii erau în apropiere
Naila Fukimoto și colegii săi au selectat 38 de pisici ai căror stăpâni raportaseră că animalele obișnuiau să miaune frecvent, în special atunci când era vorba despre mâncare. Fiecare pisică a primit o recompensă alimentară într-o cutie mică, prevăzută cu orificii. Animalul putea simți mirosul gustării, dar nu avea cum să o scoată fără ajutor.
Cercetătorii au observat reacțiile pisicilor timp de un minut, în două situații diferite. În primul caz, o persoană se afla în cameră și îi acorda atenție animalului. În al doilea, pisica era lăsată singură, fără niciun om în încăpere.
Diferența a fost evidentă. În prezența unei persoane, cercetătorii au înregistrat 86 de mieunături. Când pisicile erau singure, numărul a scăzut la doar 20. Analiza statistică a arătat că probabilitatea ca un animal să miaune era de peste 16 ori mai mare atunci când un om se afla în cameră.
Comportamentul sugerează că pisicile își adaptează reacțiile în funcție de prezența unei persoane care ar putea interveni. Dacă nu aveau cui să-i atragă atenția, vocalizau mult mai puțin.
Privirea pisicii era îndreptată spre omul care putea rezolva problema
Mieunatul nu a fost singurul comportament urmărit în timpul experimentului. Cercetătorii au observat și direcția în care priveau animalele. De multe ori, pisicile se uitau către persoana aflată în cameră, apoi își îndreptau privirea spre cutia cu mâncare, alternând între cele două.
Această reacție poate fi interpretată ca o încercare de a atrage atenția omului asupra problemei. În loc să vocalizeze fără o direcție precisă, animalele păreau să comunice cu un interlocutor anume și să-i semnaleze că au nevoie de ajutor.
Când nu era nicio persoană în cameră, pisicile petreceau mai mult timp nemișcate, privind spre ușă. Schimbarea de comportament indică faptul că prezența oamenilor influențează nu doar frecvența mieunatului, ci și felul în care animalele reacționează la situația în care se află.
Autorii studiului consideră că majoritatea mieunăturilor înregistrate erau direcționate către o anumită persoană. Cu alte cuvinte, pisicile nu doar scoteau sunete ca reacție la frustrare, ci păreau să le folosească pentru a comunica cu cineva care le putea oferi ceea ce doreau.
Ce nu demonstrează experimentul despre comunicarea pisicilor
Rezultatele nu înseamnă că pisicile înțeleg în mod conștient că oamenii pot rezolva orice problemă sau că fiecare mieunat reprezintă o solicitare intenționată. Cercetătorii atrag atenția că studiul nu poate stabili cu certitudine ce se întâmplă în mintea animalelor. Totuși, diferențele observate susțin ipoteza că mieunatul are o funcție de comunicare în relația dintre pisici și oameni.
Există și câteva limite importante. Eșantionul a fost relativ mic, iar cercetătorii au ales în mod deliberat pisici despre care stăpânii spuneau că miaună frecvent când vor mâncare. Prin urmare, rezultatele nu se aplică neapărat tuturor felinelor, mai ales celor care comunică mai discret.
Studii viitoare ar putea analiza mai atent caracteristicile sunetelor produse de pisici și ar putea compara mieunăturile folosite în situații diferite. Astfel, cercetătorii ar putea afla dacă animalele folosesc vocalizări distincte atunci când cer hrană, atenție sau acces într-o încăpere.