Piatra neagră din Roma antică a păstrat un mister aproape 3.000 de ani. Ce au găsit arheologii sub ea

În centrul Romei, mai exact sub una dintre cele mai vechi zone ale Forumului Roman, se află un monument care i-a nedumerit chiar și pe locuitorii antici ai orașului. Lapis Niger, al cărui nume înseamnă „piatra neagră”, datează din primele secole ale Romei și a fost înconjurat timp de generații de povești despre regi, eroi și întemeierea orașului.

Locul era considerat atât de vechi și de important, încât romanii din primele perioade ale orașului nu mai știau cu certitudine nici ei ce reprezenta. De-a lungul timpului, mai multe teorii au încercat să explice monumentul, inclusiv ideea că sub piatra neagră s-ar afla mormântul lui Romulus, legendarul fondator al Romei.

Cercetările moderne au oferit însă un răspuns mult mai neașteptat. În 2020, arheologii au folosit scanarea laser 3D pentru a documenta structura aflată sub monument. Sarcofagul descoperit acolo era gol.

Ce este, de fapt, Lapis Niger

Lapis Niger se află în Forumul Roman și reprezintă un sanctuar foarte vechi, ale cărui origini sunt plasate până în secolul al IX-lea î.e.n. Complexul include un bloc conic din rocă vulcanică și o parte dintr-un stâlp pătrat acoperit cu o inscripție într-o formă arhaică a latinei, scrie IFLScience.

Scrierea este atât de veche, încât poate părea apropiată de greacă pentru un cititor modern, deși textul este unul dintre exemplele timpurii de latină veche.

În jurul structurii centrale se afla un altar în formă de U, despre care există ipoteza că ar fi fost însoțit inițial de lei sculptați în piatră. Deasupra și în jurul acestui ansamblu se afla suprafața care a dat numele monumentului: dale de marmură neagră delimitate de un zid din marmură albă.

Locul a fost tratat cu respect și teamă de locuitorii Romei antice. Exista credința că zona era asociată cu ghinionul, iar distrugerea monumentului ar fi putut atrage un blestem.

Vezi și:

Mormânt vechi de 1.700 de ani, descoperit în Egipt. Ascunde un poem funerar în greaca veche și hieroglife rare

Oamenii de știință au găsit o metodă pentru a citi sulurile carbonizate de la Herculaneum

Tocmai vechimea sa a făcut ca scopul inițial să devină greu de stabilit. Pentru romanii care au trăit mult mai târziu, Lapis Niger era deja un vestigiu al unui trecut îndepărtat.

Romulus, Faustulus și regii Romei, printre teoriile antice

Una dintre cele mai răspândite explicații lega Lapis Niger de Romulus, personajul considerat fondatorul Romei și primul rege al orașului. Scrieri antice menționează ideea că Romulus ar fi fost îngropat în acel loc și că leii din apropiere ar fi avut rolul de a păzi mormântul.

Problema este că existența istorică a lui Romulus nu poate fi demonstrată. Povestea sa face parte din mitologia fondării Romei. Potrivit tradiției, Romulus și fratele său geamăn Remus au fost abandonați pe malul Tibrului și salvați de o lupoaică. Cei doi ar fi fost fiii unei fecioare vestale și ai zeului Marte, înainte ca păstorul Faustulus să-i ia și să-i crească.

Faustulus a devenit la rândul său una dintre persoanele despre care autorii antici au speculat că ar fi fost înmormântate în zona Lapis Niger. Istoricul Dionysius din Halicarnas a scris că leul de piatră din Forum ar fi marcat locul în care Faustulus, tatăl adoptiv al gemenilor, fusese îngropat după ce murise în luptă.

O altă sursă antică, Sextus Pompeius Festus, a oferit o variantă diferită. Potrivit acesteia, locul ar fi fost destinat inițial mormântului lui Romulus, dar planul nu ar fi fost dus la capăt, iar Faustulus ar fi fost în cele din urmă îngropat acolo.

Au existat și alte ipoteze. Dionysius l-a asociat în altă parte pe Tullus Hostilius, al treilea rege al Romei, cu locul de sub monument. Festus a menționat în schimb posibilitatea ca acolo să fi fost înmormântat Hostus Hostilius, despre care tradiția spune că ar fi luptat alături de Romulus împotriva sabinilor.

O problemă de câteva sute de ani

Există însă un detaliu care pune sub semnul întrebării toate aceste teorii. Structura Lapis Niger datează aproximativ din secolul al VI-lea î.e.n., în timp ce personajele despre care vorbesc legendele ar fi trăit cu câteva sute de ani mai devreme.

Asta înseamnă că monumentul este mult mai târziu decât perioada în care ar fi trebuit să fi trăit Romulus, Faustulus sau ceilalți oameni asociați cu povestea.

Totuși, pentru romanii din primele secole ale orașului, această diferență cronologică nu însemna neapărat că locul își pierdea valoarea. Lapis Niger putea funcționa ca un spațiu legat de memoria fondării Romei, chiar dacă nu adăpostea rămășițele persoanei despre care vorbeau legendele.

Inscripția descoperită la fața locului este, la rândul ei, extrem de importantă. Altarul conține una dintre cele mai vechi inscripții cunoscute în latina veche, oferind cercetătorilor o perspectivă rară asupra perioadei timpurii a Romei.

Sarcofagul gol schimbă povestea despre monument

Cea mai concretă informație despre ceea ce se află sub Lapis Niger a venit abia în urma cercetărilor moderne. În 2020, o echipă de arheologi a documentat structura folosind tehnologie de scanare laser 3D. Sub monument se afla un sarcofag. Dar acesta era gol.

Nu au fost găsite rămășițele lui Romulus, nici ale lui Faustulus și nici ale vreunui alt personaj despre care sursele antice spuneau că ar fi putut fi înmormântat acolo.

Pentru arheologi, absența unui trup nu a făcut monumentul mai puțin important. Dimpotrivă, descoperirea a oferit o perspectivă asupra felului în care romanii își construiau și își transmiteau miturile despre originile orașului.

Arheologul Darius Arya, director al American Institute for Roman Culture, a explicat că descoperirea arată cât de complex era procesul prin care romanii își transformau miturile fondatoare în simboluri. Importanța acestor povești pare să fi existat încă din secolele al VI-lea sau al VII-lea î.e.n., când Roma era încă la începuturile sale.

Faptul că sarcofagul era gol nu excludea, în ochii romanilor, legătura cu Romulus. Potrivit mitului, fondatorul Romei nu ar fi avut parte de o moarte obișnuită. Legenda spune că acesta a dispărut în timpul unei furtuni și a fost transformat într-o divinitate. Prin urmare, absența rămășițelor putea fi integrată chiar în povestea sa.

Anthropic a încercat să convingă Vaticanul că AI-ul ar putea avea conștiință. Papa Leon al XIV-lea nu a fost convins