Orașul din România unde legumele și fructele stricate produc energie pentru mii de gospodării. Cum ar putea fi proiectul copiat de marile orașe

Într-o perioadă în care sistemul energetic românesc are nevoie de noi capacități de producție, iar oprirea unor grupuri energetice mari, inclusiv indisponibilitățile planificate sau neplanificate de la Cernavodă, pot pune presiune suplimentară pe piață, Timișoara testează o soluție la scară locală: legumele, fructele și florile care nu mai pot fi vândute în piețe sunt transformate în biogaz, iar acesta este folosit pentru producerea de electricitate și căldură.

Trei tone de deșeuri sunt strânse într-o singură zi

Circuitul începe în nouă piețe din Timișoara, unde legumele și fructele care nu mai pot fi comercializate sunt colectate separat de celelalte deșeuri. Din cele 9 piețe incluse în proiect, aproape 3 tone de biodeșeuri sunt ridicate într-o singură zi, scrie Observator. De aici, resturile sunt transportate aproximativ 30 de kilometri, până la Pischia, unde funcționează stația de biogaz.

Cum ajunge un măr stricat să producă electricitate? Procesul nu presupune arderea directă a fructelor și legumelor. Deșeurile organice sunt cântărite, sortate și mărunțite, după care ajung în instalații în care materia organică fermentează în absența oxigenului.

În urma procesului de digestie anaerobă se formează biogaz, un amestec bogat în metan. Acesta poate alimenta motoare de cogenerare, care produc simultan electricitate și energie termică.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Mai există un avantaj: materia rămasă după fermentare poate fi valorificată în agricultură, în anumite condiții, drept fertilizant. Astfel, aceeași tonă de resturi poate produce energie și poate genera un material valorificabil agricol.

Până la 2.000 de gospodării alimentate

Potrivit informațiilor prezentate în cadrul proiectului, energia produsă într-o zi ar putea echivala cu necesarul pentru aproximativ 1.500-2.000 de gospodării, iar instalația are loc pentru o producție mai mare.

„Noi avem posibilitatea de a produce continuu din resurse pe care le aruncăm. Capacitatea stației în momentul de față este de 75 de tone pe zi timp de 365 de zile”, a explicat Leonard Gonciulea, directorul sucursalei stației de biogaz.

Aici se află, de fapt, miza proiectului: cele trei tone provenite din piețe reprezintă numai o parte din materia primă care ar putea fi colectată. În sistem ar putea intra ulterior restaurantele, hotelurile, supermarketurile și alte companii care generează cantități mari de biodeșeuri.

Ar putea Bucureștiul să facă același lucru?

Tehnic, da, iar pentru orașele mari potențialul este chiar mai ridicat, deoarece cantitatea de deșeuri organice produsă zilnic este mult mai mare. Bucureștiul, Cluj-Napoca, Iași, Constanța sau Brașov ar putea colecta separat biodeșeurile din piețe, supermarketuri, restaurante și cantine și să le direcționeze către instalații de digestie anaerobă.

Problema principală nu este tehnologia, care este deja matură, ci organizarea întregului sistem: colectarea separată trebuie făcută corect, deșeurile nu trebuie contaminate cu plastic, sticlă sau alte materiale, este nevoie de transport, instalații și contracte care să asigure un flux constant de materie organică.

Rentabilitatea crește tocmai atunci când instalația primește cantități mari și constante, iar energia termică produsă prin cogenerare poate fi și ea utilizată.

Poate biogazul să înlocuiască energia de la Cernavodă?

Nu la aceeași scară. Un reactor nuclear de la Cernavodă furnizează sute de MW constant, astfel încât ar fi nerealist ca biodeșeurile din câteva orașe să compenseze singure pierderea unei asemenea capacități.

Avantajul biogazului este altul: spre deosebire de energia solară și eoliană, producția poate fi mult mai predictibilă și nu depinde direct de soare sau vânt. Mai multe instalații locale ar adăuga capacități distribuite sistemului energetic și, simultan, ar rezolva o parte din problema deșeurilor.

Într-o perioadă în care fiecare megawatt contează, soluția Timișoarei arată că o parte din energia suplimentară de care România are nevoie poate veni inclusiv dintr-o resursă pe care până acum orașele plăteau pentru a o arunca: gunoiul organic.

De ce unele cabluri USB-C nu funcționează cu PC-ul tău, deși se potrivesc perfect în port