Monstrul care făcea crocodilii de azi să pară mici: cântărea cât o mașină și vâna mamifere cât rinocerii

Crocodilii de astăzi sunt printre cei mai de temut prădători ai planetei, dar au existat perioade în care rudele lor erau mult mai impresionante. În America de Sud trăia un gigant de aproximativ șapte metri lungime și 1.800 de kilograme, suficient de puternic încât să atace mamifere erbivore care puteau depăși o tonă.

Animalul se numea Purussaurus neivensis, iar noi dovezi fosile arată că se afla în vârful lanțului trofic. Potrivit ScienceAlert, cercetătorii au analizat urmele lăsate de dinții prădătorului pe oase vechi de până la 16 milioane de ani. Rezultatele oferă o imagine violentă a ecosistemelor din America de Sud în timpul Miocenului.

Un crocodilian de 1,8 tone care vâna animale uriașe

Purussaurus neivensis era o rudă a caimanilor actuali. Avea aproximativ șapte metri lungime și putea cântări în jur de 1.800 de kilograme. Cu alte cuvinte, masa sa era comparabilă cu cea a unei mașini.

Cercetătorii au analizat patru fosile provenite din zona La Venta, în actuala Columbie. Acestea au între aproximativ 10,5 și 16 milioane de ani. Printre ele se află un craniu parțial, un femur și două mandibule.

Vezi și:

După câte ore de la ultimul pahar te poți urca la volan. Cât timp rămâne alcoolul în sânge și în aerul expirat

Oasele aparțineau unor mamifere erbivore mari. Printre speciile identificate se numără Pericotoxodon platignathus, Xenastrapotherium kraglievichi și Granastrapotherium snorki. Unele dintre aceste animale puteau depăși o tonă și aveau corpuri robuste, comparabile într-o anumită măsură cu cele ale rinocerilor.

Urmele de pe fosile au fost esențiale. Cercetătorii au găsit perforații circulare, adâncituri și deformări puternice ale osului. Dimensiunea și forma lor indică Purussaurus drept cel mai probabil autor al atacurilor. Este un exemplu spectaculos al modului în care fosilele pot păstra chiar urmele unei scene de vânătoare petrecute cu milioane de ani în urmă.

**P. neivensis** doborând o pradă, mamiferul **Pericotoxodon platignathus**, într-o reconstrucție artistică realizată pe baza dovezilor fosile existente. *(Wilson și colab., J. Vertebr. Paleontol., 2026 / artist: Miguel Hernandez)*

Mușcătura ar fi putut rivaliza cu cea a unui T. rex

Scenariul propus de cercetători seamănă cu modul în care vânează crocodilii moderni. Purussaurus ar fi putut aștepta în apropierea apei până când un mamifer venea să bea. Atacul putea începe prin prinderea capului sau a unei alte părți a corpului între fălcile uriașe.

Vezi și:

Insecta de 99 de milioane de ani botezată după aspiratorul din „Teletubbies”. Avea o „trompă” aproape de două ori mai lungă decât corpul

„Prădătorul de top” din Jurasic avea doar jumătate de metru. Creatura blănoasă care vâna în apă acum 165 de milioane de ani

Forța exactă a mușcăturii nu poate fi măsurată direct, dar estimările sugerează că animalul ar fi putut produce o presiune enormă. ScienceAlert notează chiar posibilitatea ca aceasta să fi fost mai mare decât cea atribuită lui Tyrannosaurus rex. Comparația rămâne însă o estimare, nu o măsurătoare directă.

După ce își prindea victima, gigantul ar fi putut folosi și celebra „death roll”, rotația violentă utilizată de crocodilii actuali pentru a dezechilibra și dezmembra prada.

T. rex rămâne reperul popular atunci când vine vorba despre prădătorii preistorici. Interesul este atât de mare încât un schelet de Tyrannosaurus rex s-a vândut recent pentru o sumă record. Alte descoperiri continuă să arate însă că lumea preistorică era plină de prădători uriași, nu doar de dinozauri.

Un exemplu este „prințul dragon” descoperit în Mongolia, care a oferit informații noi despre evoluția marilor tiranozauri. În cazul Purussaurus, fosilele nu descriu doar animalul, ci arată direct ce putea să vâneze.

Una dintre cele patru dovezi fosile prezentate: craniul lui P. platignathus, cu un semn de perforare care pare să fi fost provocat de P. neivensis. (Universitatea din Helsinki)

America de Sud era plină de prădători de coșmar

Miocenul sud-american era foarte diferit de lumea de astăzi. Regiunea găzduia șerpi constrictori uriași, crocodilieni tereștri și celebrele „păsări ale terorii”, prădători nezburători cu ciocuri masive și picioare puternice.

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Helsinki, exista atât de multă pradă încât mamiferele carnivore nu puteau ocupa singure toate nișele de prădători. Crocodilienii ar fi avut un rol deosebit de important în vânarea animalelor mari.

Purussaurus neivensis pare să fi fost unul dintre principalii beneficiari ai acestei abundențe. Urmele de mușcături apar suficient de frecvent încât cercetătorii îl consideră un prădător major al ecosistemului, nu un animal care ataca ocazional mamifere mari.

Descoperirea arată și cât de multe informații pot fi extrase din câteva oase deteriorate. Paleontologii pot reconstrui nu doar dimensiunea unui animal, ci și interacțiunile dintre specii. Tocmai de aceea accesul oamenilor de știință la fosilele rare este considerat esențial pentru înțelegerea ecosistemelor dispărute.

La peste zece milioane de ani după dispariția sa, Purussaurus neivensis își păstrează astfel reputația de monstru al apelor sud-americane. Nu era doar uriaș. Dovezile sugerează că putea ataca unele dintre cele mai mari mamifere cu care împărțea habitatul.