Mai multe obiceiuri simple din copilărie pot reduce riscul de Alzheimer cu până la 38%, conform unui studiu
Lectura constantă, scrisul, învățarea limbilor străine și contactul frecvent cu mediul cultural pot avea un impact major asupra sănătății creierului la vârste înaintate. Un nou studiu sugerează că expunerea pe termen lung la activități intelectuale ar putea reduce semnificativ riscul de a dezvolta boala Alzheimer.
Cercetarea, realizată de o echipă de la Rush University Medical Center din Statele Unite, indică faptul că persoanele care au avut de-a lungul vieții un nivel ridicat de „îmbogățire cognitivă” au prezentat un risc cu până la 38% mai mic de a dezvolta Alzheimer și un risc cu până la 36% mai redus de a suferi de tulburare cognitivă ușoară.
Cum influențează stimularea intelectuală evoluția bolii Alzheimer
Analiza a inclus 1.939 de participanți, cu o vârstă medie de 80 de ani la momentul inițial al evaluării. Starea lor de sănătate a fost monitorizată timp de aproape opt ani. Cercetătorii au comparat persoanele cu cele mai ridicate scoruri la capitolul activități cognitive cu cele care au raportat un nivel scăzut de implicare intelectuală.
Rezultatele arată nu doar o reducere a riscului, ci și o întârziere a debutului bolii. În medie, Alzheimerul a apărut cu aproximativ cinci ani mai târziu în cazul celor cu un nivel ridicat de stimulare cognitivă pe parcursul vieții. În ceea ce privește tulburarea cognitivă ușoară, decalajul a fost de aproximativ șapte ani.
Coordonatoarea studiului, neuropsihologul Andrea Zammit, a explicat că analiza a urmărit expunerea la medii stimulative din copilărie până la vârsta înaintată. Participanții au răspuns la întrebări despre obiceiurile lor la 12 ani, la 40 de ani și în perioada actuală a vieții. Au fost evaluate activități precum cititul de cărți, frecventarea bibliotecilor și muzeelor, studiul limbilor străine sau utilizarea dicționarelor.
Un element important al cercetării a fost analiza țesutului cerebral al participanților care au decedat în timpul perioadei de monitorizare. În cazul celor care au raportat un nivel ridicat de stimulare intelectuală încă din copilărie, s-au observat indicii ale unei posibile protecții împotriva acumulărilor proteice asociate cu Alzheimer.
Beneficiile nu depind doar de statutul socio-economic
Pentru a elimina ipoteza că rezultatele sunt explicate exclusiv prin avantajele materiale, cercetătorii au analizat și statutul socio-economic al participanților. Deși accesul la resurse și nivelul de trai au avut o influență moderată asupra performanței cognitive la vârste înaintate, efectul activităților intelectuale s-a menținut independent de acești factori.
Autorii susțin că „îmbogățirea cognitivă” nu poate fi redusă la un simplu indicator al avantajului social. Mai degrabă, este vorba despre o implicare susținută în activități care solicită creierul pe termen lung, indiferent de contextul economic.
Totuși, studiul nu demonstrează o relație directă de cauzalitate. Faptul că există o asociere puternică între activitatea intelectuală și reducerea riscului de demență nu înseamnă automat că lectura sau scrisul garantează protecția împotriva bolii. Problemele neurologice sunt influențate de numeroși factori, de la calitatea somnului și nivelul de activitate fizică până la alimentație și predispoziții genetice.
De asemenea, cercetarea s-a bazat pe capacitatea participanților de a-și aminti obiceiurile din copilărie și din perioada adultă, ceea ce poate introduce un grad de imprecizie.
Chiar și în aceste condiții, concluziile se aliniază altor studii care arată că menținerea creierului activ contribuie la întârzierea declinului cognitiv. Rezolvarea de puzzle-uri, învățarea continuă sau expunerea la experiențe culturale variate par să stimuleze rețelele neuronale într-un mod comparabil cu exercițiul fizic pentru corp.
Mesajul cercetătorilor este unul clar: indiferent de vârstă, adoptarea unor obiceiuri intelectuale constante poate avea beneficii pe termen lung. Investițiile publice în educație timpurie, biblioteci și programe care încurajează lectura ar putea avea un rol real în reducerea incidenței demenței la nivel populațional.