Interzicerea rețelelor sociale sub 16 ani sună bine pe hârtie, dar nu rezolvă problema. Ce spun specialiștii și ce lipsește din dezbatere

Tot mai multe guverne încearcă să traseze o linie clară între copilărie și rețelele sociale, iar pragul de 16 ani revine obsesiv în discuție. Noi am tot urmărit în ultimele săptămâni, pe rând, inițiativele care apar prin Europa și nu numai, pentru că subiectul nu mai e demult o simplă „panică de părinți”, ci o dezbatere despre sănătate mintală, educație, libertăți și felul în care sunt construite platformele.

Germania este, în acest moment, cea mai recentă țară care și-a exprimat intenția de a introduce un prag de 16 ani pentru accesul la rețelele sociale, împreună cu verificarea vârstei. Spania anunțase anterior o măsură similară, într-un val care a început deja în Australia și prinde contur în tot mai multe capitale europene. În paralel, și în România există pe masa legislativă o inițiativă promovată în spațiul public drept „majorat digital”, care vizează reguli mai stricte pentru accesul minorilor la platforme și pentru consimțământul legat de date.

Întrebarea care rămâne, însă, nu e doar „de ce 16?”, ci și „ce rezolvă, concret?”. O analiză publicată de Business Insider argumentează că interdicțiile generale riscă să ignore nuanțele: relația dintre adolescenți și rețelele sociale poate produce atât efecte negative, cât și beneficii, iar soluțiile eficiente țin adesea de designul platformelor și de educație digitală, nu doar de un prag de vârstă.

De ce unii specialiști spun că interdicțiile pot rata problema reală

În materialul de analiză, ideea centrală este că politicile construite exclusiv pe „ține-i pe copii departe” pot crea o falsă impresie de siguranță și pot ocoli adevărata miză: mecanismele care fac aplicațiile „lipicioase” pentru toată lumea, nu doar pentru minori. Aici intră în discuție feed-ul infinit, autoplay, notificările push sau recomandările hiper-personalizate, adică exact elementele de design care cresc timpul petrecut în aplicație și presiunea de a reveni.

În plus, o parte din argumente țin de libertatea de exprimare și accesul la informație. Organizații și juriști specializați în drepturi civile atrag atenția că tinerii nu „devin” automat eligibili pentru drepturi abia la 18 ani și că interdicțiile pot afecta disproporționat accesul la comunități de sprijin și la informație, inclusiv pentru adolescenții vulnerabili. În acest tablou, disputa nu mai e doar despre vârstă, ci despre cine decide ce este „dăunător” și prin ce instrumente.

Ce spun datele despre sănătatea mintală și de ce concluzia nu e simplă

Un punct important este că dovezile științifice nu susțin mereu o relație directă, clară, între „mai mult social media” și „mai multă anxietate/depresie”. Un studiu amplu coordonat de cercetători de la University of Manchester, care a urmărit în timp adolescenți (11–14 ani) și a corelat obiceiurile raportate cu dificultățile emoționale, a concluzionat că nu există dovezi că utilizarea mai frecventă a rețelelor sociale (sau gaming-ul) ar provoca, în anul următor, o creștere a simptomelor de anxietate sau depresie.

În același timp, instituții publice subliniază că riscurile sunt reale și că baza de dovezi încă nu e suficient de solidă pentru a declara rețelele „sigure” pentru copii și adolescenți, mai ales într-o etapă sensibilă de dezvoltare. În acest sens, un advisory al U.S. Surgeon General notează explicit că nu există încă suficiente dovezi pentru a determina dacă social media este suficient de sigură pentru tineri, chiar dacă pot exista beneficii pentru unii.

Pe teren, percepțiile adolescenților rămân amestecate. Datele Pew Research Center arată că aproape jumătate dintre adolescenți spun că rețelele sociale au un efect „mai degrabă negativ” asupra celor de vârsta lor, dar mult mai puțini afirmă același lucru despre propria experiență — un decalaj care spune multe despre cât de complicat e de măsurat impactul, inclusiv la nivel personal.

Unde se rupe, de fapt, disputa și ce alternative apar în discuție

Linia de fractură pare să fie între două abordări: una care vede interdicția ca o barieră clară de protecție și alta care cere intervenție în „motorul” platformelor — design, algoritmi, publicitate și colectarea datelor. În logica celei de-a doua tabere, accentul ar trebui să cadă pe reguli de produs (limitări pentru infinite scroll/autoplay, pauze reale de ecran, control parental eficient, transparență) și pe mecanisme de raportare și moderare care funcționează, nu doar pe blocarea accesului prin vârstă.

În final, dezbaterea despre „16 ani” nu este doar despre adolescenți, ci despre modelul de funcționare al platformelor și despre cum arată un internet în care siguranța, drepturile și sănătatea mintală sunt tratate ca standard, nu ca opțiune. În lipsa unei soluții perfecte, tot mai multe voci cer o combinație: protecții tehnice robuste, educație digitală, sprijin pentru sănătatea mintală și reguli clare pentru designul care încurajează consumul compulsiv, indiferent de vârstă.