INTERVIU EXCLUSIV Gala Maestro – Dan Miron și Dan Codreanu, despre diferența dintre spectacolele de Improvizație și Stand-Up

Dacă n-ai fost niciodată la o Gală Maestro, ori dacă nu știi „cu ce se mănâncă” improvizația, e foarte posibil să crezi că teatrul de improvizație e genul ăla de spectacol în care „actorii ies pe scenă și spun ce le trece prin cap”. Ai avea dreptate, însă nu în totalitate.

Mai corect spus, da, spun ce le trece prin cap, dar după ani de antrenamente, reguli clare, nervi controlați și o capacitate aproape sportivă de a transforma un eșec într-un moment bun de aplauze. Iar asta e, de fapt, miza Galei Maestro: să arate cât de multă muncă stă în spatele a ceva care pare absurd de ușor.

Dan Miron și Dan Codreanu, oamenii din spatele Galei Maestro, au povestit cu Playtech despre concept ca despre un teren comun în care se întâlnesc două lumi: cei aflați la început de drum și improvizatorii cu experiență.

Nu ca să se bată cap în cap, ci ca să se potențeze.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Preliminariile au apărut tocmai din dorința de a descoperi oameni noi, talentați, cu energie proaspătă, care să fie aruncați, elegant, dar ferm, în mijlocul profesioniștilor.

Rezultatul? Explozii de entuziasm, bucurie „ca la carte” și momente în care experiența se întâlnește cu curajul de a încerca absolut orice.

Nu există scenariu, deși poate exista regie, însă niciodată o plasă de siguranță. Totul pornește de la public și se construiește pe loc, fie că vorbim despre jocuri scurte, cu reguli stricte și multă energie, fie de formate lungi, care ajung periculos de aproape de o piesă de teatru clasic, doar că inventată pe loc, de la zero.

Improvizatorii sunt antrenați să accepte propunerile celorlalți, să nu vină cu „povestea de acasă” și să-și pună partenerii într-o lumină bună.

În cele ce urmează, Playtech te invită să citești un interviu cât se poate de natural și amuzant, despre ceea ce înseamnă această formă de artă. Cum ar veni, așa afli cât de ușor este să mergi și tu în direcția asta, mai ales dacă te-a „mâncat limba”, la un moment dat, într-unul dintre jocurile tale de societate.

INTERVIU EXCLUSIV Gala Maestro / În imagine, de la dreapta la stânga: Antoniu Drăgănescu, Lulu Trăsnea, Iulia Nica, Leonard Lupu, Cristina Diaconu, Alexandru Grădinaru, Andrei Mihai și Visarion Popescu / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

INTERVIU EXCLUSIV Gala Maestro – Cum a început totul, ce înseamnă „improvizație”

Iulia Kelt (Playtech): Povestiți-mi despre eveniment de la începuturile Galei Maestro. Cum v-a venit ideea?

Dan Miron: Trupa Urban Impro are aceste licențe, sunt niște formate speciale de la Institutul de Teatru Sport din Canada și avem Teatru Sport și avem Maestro. Organizăm campionate de impro battle și gale maestro de vreo câțiva ani buni de acum. De anul trecut, am început să facem chestia asta cu preliminarii care înseamnă că luăm oameni care sunt mai la început de drum și au mai puțină experiență în impro. Am fost surprinși de fiecare dată să descoperim niște reale talente și e foarte fain că ne dăm și noi un refresh. Sunt patru etape preliminarii și din fiecare etapă merg mai departe câte doi participanți în etapele cu profesioniști.

Iulia Kelt (Playtech): Pentru cei care nu sunt familiarizați cu conceptul de improvizație, cum l-ați descrie?

Dan Codreanu: Exact cum îmi spune și numele, teatrul de improvizație – asta înseamnă că actorii nu sunt repetați, ci sunt antrenați. Funcționează pe baza unor instrumente. „Spune da”, „spune da și”, „ascultă”, „joacă jocul”, „joacă-te”, „fă-ți partenerul să strălucească”, „fail and be happy”. Pe aceste instrumente, practic, pornit de la sugestia publicului, actorii improvizează scenele de la zero, creând situații dramatice, creând relații, creând toate ingredientele pe care le poate avea un spectacol de teatru clasic… sau o scenă de teatru clasic. Numai că este fără nimic, fără scenariu, fără regie, fără nimic pregătit.

Dan Miron: Există cumva două categorii mari de spectacole de impro. Sunt spectacole de improv de short form, unde ai niște jocuri cu niște obligouri prestabilite. Și anume, nu știu, trebuie să joci o scenă în stil Shakespeare. Trebuie să schimbi de fiecare dată când auzi „schimbă replica” sau gestul, trebuie să vorbești într-o limbă străină, trebuie să faci un joc muzical. Astea sunt joculețe de short form, de formă scurtă. Sau mai există impro de formă lungă, în care pornești de la o discuție cu publicul sau are un format aparte și preț de aproape o oră se improvizează cap-coadă, fie ca un montaj de scenă, fie ca o monoscenă. Dar e mult mai aproape de o piesă de teatru, însă e complet improvizat. Nu sunt joculețe care alcătuiesc un spectacol, e o piesă de la cap la coadă.

Dan Codreanu: Short form-ul este de obicei cunoscut prin baruri, cafenele, în zona de entertainment, iar long form-ul este zona teatrală, zona de evoluție dramatică.

Iulia Kelt (Playtech): Se vede diferența dintre un om experimentat și unul la început de drum?

Dan Miron: Se poate vedea la nivel tehnic, că are mai multe instrumente, un improvizator experimentat. Sunt improvizatori, cum au fost și astăzi la antrenamente, care au o efervescență, sunt mult mai fresh, au o bucurie mai mare de a juca. Nu că improvizatorii cu mai multă experiență nu ar avea, dar cumva ești mai entuziasmat când ești la început.
Și uneori când aceste două lumi se întâlnesc, e o bucurie totală, e explozie pe ceruri.

Iulia Kelt (Playtech): Ce sfat le-ați da concurenților?

Dan Codreanu: Să se distreze din toate punctele de vedere, să fie pe pereți, să facă tot ce nu ar face în mod uzual în viața lor, să încerce, să experimenteze. Foarte important: să nu le fie frică să greșească.

Dan Miron: Cu cât ei se simt mai bine pe scenă, cu atât se simte și publicul mai bine și e un schimb din asta de energie „du-te-vino”, care e benefic pentru toată lumea.

Iulia Kelt (Playtech): Apropo de public, ce nu vede publicul, dar este extrem de greu de făcut într-un spectacol de improvizație și pare foarte ușor la prima vedere?

Dan Miron: Cred, cumva, că improvizatorii se afișează pe scenă cu foarte multă ușurință, ca și cum totul le vine natural, dar asta vine în urma a multe antrenamente și ani în care ei au învățat cum să failuiască. Au învățat cum să accepte propunerile partenerilor. Au acceptat cum să nu vină cu povestea făcută de acasă și să colaboreze cu partenerul de scenă, să îl pună într-o lumină bună. Chestiile astea nu se realizează decât cu mult antrenament în spate, publicul vede produsul finit, dar până se ajunge acolo a avut loc un proces pe banda de producție.

Iulia Kelt (Playtech): Cum îi ajută efectiv toate jocurile pe care le faceți voi în antrenamente?

Dan Codreanu: Simulăm scenele de teatru de improvizație și în momentul în care observăm un moment în care putem să îmbunătățim o relație – sau să repunem focusul, astfel încât relația să funcționeze – practic, antrenamentele ca la un sport, repetiția, sau mai bine spus, expunându-te la genul acesta de situație, ți se dezvoltă un al șaptelea simț, o metaforă teatrală în sensul în care te ajută să vezi scena în maximul ei de potențial. La un moment dat, am avut o situație în care m-a întrebat cineva „ce faci?”, „teatru de improvizație”, „și unde te duci?”, „păi, mă duc la o repetiție”, „nu este impro?”. Chiar dacă este improvizație, ușurința unui sportiv de performanță vine din anii de muncă și de antrenamente și ajută foarte mult să petreci cât mai mult timp cu oamenii cu care prestezi apoi pe scenă pentru că se leagă o chimie mai bună, sunt conexiuni mai rapide între partenerii de scenă și asta ajută foarte mult. Ce este important, spre deosebire de teatrul clasic, când ai un format de text care este reper pentru un actor, materialul dramatic pentru un improvizator este el însuși, el în situație, este el cu problemele lui, cu emoțiile lui, cu traumele lui, cu tot background-ul lui, și cu cât se știu mai bine improvizatorii, cu atât știu ce butoane să apese încât să devină interesantă chimia, atât la nivel de personaje, cât și la nivel de improvizatori.

INTERVIU EXCLUSIV Gala Maestro / În imagine, de la stânga la dreapta: Dan Codreanu, Dan Miron și Iulia Kelt (Playtech) / Foto: Lulu Trăsnea

INTERVIU EXCLUSIV Gala Maestro: „Teatrul de improvizație este des folosit în team building-uri”

Iulia Kelt (Playtech): Cu ce sperați să rămână publicul?

Dan Miron: Cu niște duminici de neuitat, asta sperăm noi. De obicei sunt spectacole despre care lumea vorbește și după ce ajunge acasă și a doua zi, la birou și către asta țintim cumva, să ducă vorba mai departe că improvizația este o formă de artă foarte mișto și foarte vie și să cucerim cât mai mult public, încet, încet și organic, mi-ar ajuta mult.

Dan Codreanu: Teatrul de improvizație este des folosit în team building-uri, în programe de învățare, în diferite contexte de învățare, în mare parte. Deci nu neapărat dacă vii la teatrul de improvizație, asta înseamnă că o iei pe un drum de a fi performer, cu toate că noi recomandăm tuturor cursanților și următorilor să aibă experiența de scenă, dar este o oportunitate extraordinară de dezvoltare personală și de a te pune în diferite optici și lumini. Apropo de awareness, într-adevăr, în România ,în continuare ne luptăm pentru awareness-ul acestui tip de arte, în continuare este confundat cu stand-up comedy. Este datoria noastră să ducem mai departe această formă de artă, evident cu ajutorul publicului, care să să promoveze, la rândul lui, lucrul acesta. N-am spus că e confundat cu stand-up comedy ca și cum ar fi un lucru negativ, dar sunt două tipuri de artă total diferite, chiar dacă efectul de multe ori este râsul publicului. Într-un mod paradoxal, nu neapărat asta ar trebui să urmărească în mod special teatrul de improvizație; el vine ca o consecință a ceva ce se creează natural, organic. Arătăm publicului o oglindă a societății și te regăsești în fel și fel de situații relații domestice, care să trezească empatie, nostalgie, tristețe, să fie un moment de iubire, frustrare. Da, toată paleta de emoții e vizată în scenă de impro, nu doar râsul: sunt formate de teatrul de improvizație care sunt construite fix pe emoție și pe identificarea părții umane pe care nu o afișăm cu ușurință.

INTERVIU EXCLUSIV Gala Maestro / Dan Codreanu (stânga) și Dan Miron (dreapta) / Foto: Facebook Dan Miron

Dan Miron: Se explorează din ce în ce mai multe formate de improvizație. Alături de Dan și de o altă colegă, am avut chiar un spectacol non-verbal de improvizație. Atunci când ți se iau vorbele la ceva ce oricum nu știai, e și mai greu să te exprimi. A existat și teatru de improvizație cu obiecte și păpuși cu tot ce poți să-ți imaginezi. Ce este de avut în vedere este că teatrul de improvizație are un impact puternic la nivel european și internațional.

Dan Codreanu: Sunt festivaluri, cum există și în România, dar poate cu mai multă awareness în alte țări.

Dan Miron: În Amsterdam, spre exemplu, mi se pare că există cel mai longeviv festival din Europa. (…) Sunt mai multe școli în București și în țara și sunt improvizatori talentați peste tot și asta încercăm cumva și cu Gala Maestro, să aducem cursanți de pe la toate școlile și să lucreze unii cu ceilalți ca să se cunoască, să vadă că sunt stiluri diferite, să ajungă la un numitor comun pe scenă. Încercăm cumva să facem comunitatea să funcționeze, chiar dacă te antrenezi cu X sau cu Y.

Dan Codreanu: Mai am ceva de spus: partea cea mai interesantă este că teatrul de improvizație este un limbaj universal – poți să joci cu oricine cu aceeași ușurință cu care joci cu colegii tău de trupă. Spre exemplu, cu un improvizator din Sudan care a făcut și el teatrul de improvizație și amândoi, doar pe baza acestor instrumente pe care le antrenam, să facă o scenă ca și cum se știu de o veșnicie.

INTERVIU EXCLUSIV Gala Maestro / Dan Miron (stânga) și Dan Codreanu (dreapta) / Foto: Facebook Dan Miron

INTERVIU EXCLUSIV Gala Maestro: „Nonverbalul a dus la alt nivel în improvizație”

Iulia Kelt (Playtech): Pentru că mi-aș dori ca cititorii noștri să vă cunoască mai bine, povestiți-mi, vă rog, despre voi, despre background-ul vostru. Cine este Dan Miron, cine este Dan Codreanu?

Dan Miron: (n.r. „râde”) Dan Codreanu este un actor foarte talentat cu background în „păpușerie” (n.r. „teatru de animație”). Este un trainer excelent. cu experiență în teatrul de improvizație. Este foarte efervescent, a revoluționat, aș putea să zic, lucrul cu obiectul imaginar în improvizație. Ne-a învățat cum să facem impro cu obiecte, cu păpuși… E un partener de scenă minunat. Nonverbalul a dus la alt nivel în improvizație, iar toate astea au început de când l-am adoptat în trupa noastră, Urban Impro, care acum a aniversat, de curând, 14 ani, el însuși are vreo șapte ani în trupă.

Dan Codreanu: Mai mult!

Dan Miron: Bine, are 8 ani în trupă.

Dan Codreanu: Dacă este să vorbim despre Maestro și despre teatru de improvizație, atunci clar eroul acestui fenomen este Dan Miron care, împreună cu Andrei Țifrea, a format trupa Urban Impro. Dan Miron este unul dintre cei mai longevivi și activi actori de teatru de improvizație, dar și un stâlp al fenomenului, un stâlp al acestui tip de artă în România. Totodată, prin propria inițiativă, s-a dus la Institutul de Teatru Sport, cea care are licențele marelui părinte al teatrului de improvizație, Keith Johnston. Teatrul Sport este un fenomen care se întâmplă din anii 1970. În anul 1970, acolo era Keith Johnston, profesor universitar la Londra. El afăcut aceste formate, a avut o efervescență incredibilă pe întregul mapamondul. În România, licența a fost luată de către trupa Urban Impro, al cărui inițiator și al cărui fondator este Dan Miron.

Dan Miron: Mi se mai zice și Arsenie Boca (n.r. „râde”).

Dan Codreanu: Practic, dacă îl pupi, plânge (n.r. „râde”).

Dan Miron: …Eu nu am background-ul ăsta, eu nu sunt actor la bază. Am terminat „finanțe bănci” și am făcut la început toată povestea asta ca o chestie de dezvoltare personală. La un moment dat, am luat-o atât de în serios, încât m-am rupt total de orice alt domeniu și am zis că vreau să fac doar asta în continuare. Așa că, iată-mă aici, alături de Dan Codreanu. De altfel, asta este o chestie superbă de subliniat: titlul de actor amator și actor profesionist se echilibrează și se egalează, în ceea ce înseamnă teatru de improvizație. În teatrul de improvizație, sunt mai mulți actori amatori decât sunt actori profesioniști. Îmi pare rău că nu se văd ghilimele de rigoare, în cadrul teatrului de improvizație. Mă refer că ei sunt profesioniști în urma unor studii, iar diferențele nu se mai văd între cei doi poli. Cele două grupuri se contopesc.

În cazul în care te-am făcut curios, află că cei mai bine clasați doi improvizatori din fiecare rundă de preliminarii vor avansa în cele șase ediții ale Galei Maestro, care are loc la Improteca, în București, unde vor urca pe scenă alături de invitați cu experiență vastă în improvizație. Fiecare ediție îi va supune pe concurenți unui adevărat maraton de probe, concepute atât de un regizor, cât și de public.

Fiecare scenă va fi evaluată, iar pe parcurs competiția va deveni tot mai strânsă, prin eliminări succesive. Rolul publicului rămâne esențial pe tot parcursul show-ului, spectatorii având constant un cuvânt de spus în desfășurarea competiției.