INTERVIU EXCLUSIV Plaha, cu Paul Ruben Grec, director de producție: cum se construiește un serial despre un sistem care încă ne urmărește

Serialul Plaha nu mai are nevoie de nicio prezentare, întrucât absolut toată lumea pare să-l fi văzut până în momentul de față, ceea ce nu poate fi decât un lucru cât se poate de bun, în contextul politic și social al zilelor noastre.

În cazul în care ție nu ți s-a întâmplat să-l vezi până în momentul de față, ți-l recomand, cu mențiunea că poate fi urmărit chiar acum pe Netflix.

Și, întocmai pentru că mi-a plăcut atât de mult, i-am luat un interviu directorului de producție, Paul Ruben Grec, în urma căruia am aflat detalii interesante, „din interior”, despre serialul care se află, astăzi, pe buzele tuturor, dar și întâmplări amuzante sau reacții oneste ale oamenilor fără legătură cu lumea filmului.

Paul ne-a povestit despre cât de greu, este, de fapt, să fii remarcat de Netflix, dar și despre unele uși închise, mai ales din pricina subiectului sensibil, a „grelei moșteniri” moldovenești care seamănă izbitor cu realitatea românească din aceeași perioadă, dacă nu chiar și din prezent.

Cine este Anamaria Vartolomei: actriţa din România, una dintre cele mai promițătoare tinere talente ale cinematografiei europene

Horoscop zilnic 6 februarie 2026. Zodia care riscă să rămână fără partener, o a treia persoană intervine în relație

Teama de consecințe se simte, chiar și astăzi, în anumite comunități, dar și atunci când vorbim despre instituții. Este, dacă se poate spune așa, un cancer în remisie, dar monitorizat atent de teamă să nu revină atunci când ți-e lumea mai dragă, o bubă urâtă ascunsă de pudră și fond de ten.

INTERVIU EXCLUSIV cu directorul de producție al serialului Plaha, Paul Ruben Grec / În biroul lui Plaha, la filmări

Fără alte introduceri, te invit să citești interviul în rândurile următoare:

INTERVIU cu directorul de producție al serialului Plaha, Paul Ruben Grec: „Am făcut de toate. De la parcat mașini, până la a da păr de pe capul meu pentru barba actorului, am adus cafelele”

Iulia Kelt (Playtech): Am o curiozitate de început: unde a fost filmată scena „din Moscova”, cea cu turlele aurite de biserici?

Paul Ruben Grec: În Chișinău. Turlele sunt puse cu CGI, de fapt.

Iulia Kelt (Playtech): Și, până la urmă, cum a apărut ideea serialului Plaha? Cine a fost promotorul, dacă există unul?

Paul Ruben Grec: Totul a pornit de la regizorul Igor Cobileanski, care a fost cooptat de Magnet Production să facă serial despre Plahotniuc.

Eu neștiind, înainte, de el (am aflat după aia), am aflat că el (n.r. „Vladimir Plahotniuc”) este un personaj care a avut o putere cum vezi numai în filme. Vorbim, totuși, despre o chestie reală. E o poveste pe care, dacă o vezi într-un film, ai spune că nu prea se întâmplă în realitate. Și ce și-a permis omul ăla, și cum a jucat-o, și cum a fost, și ce inteligență a avut, de i-a ținut pe toți, pe mulți, care încă îi sunt loiali… Ni s-a părut un subiect foarte interesant.

Iulia Kelt (Playtech): Concret, care a fost responsabilitatea ta în ceea ce privește Plaha?

Paul Ruben Grec: Nu știu, e greu de definit. Practic am mers acolo cu Igor să fiu, de fapt, asistentul lui. Am ajuns la producție pentru că acolo simțeam că mă potriveam. Nu-mi place să definesc foarte mult responsabilitățile pe „x” puncte. Oficial am fost director de producție, dar făceam orice. Și chiar am făcut de toate. De la parcat mașini, până la a da păr de pa capul meu pentru barba actorului, am adus cafelele.

Mai mult, am plimbat garda de onoare. Am o mașină destul de mică și ea duceam niște băieți de doi metri, în medie (n.r. „râde”). Pe ei trebuia să-i duc vreo 5 kilometri cu coupe-ul. Ăia doi din spate stăteau așa, ghemuiți. M-am uitat la ei și i-am întrebat „Când ați mai stat voi așa?” și apoi ne-am distrat de cât de mică este mașina pentru ei. Însă, când s-a terminat filmarea au zis „Nu, noi tot cu băiatul ăla vrem să mergem înapoi”. Și au stat, tot așa, înghesuiți.

INTERVIU cu Paul Ruben Grec: „ A fost o experiență. Eu n-am făcut armata. Dar cumva acum simt că am făcut armata”

Iulia Kelt (Playtech): Ce criterii au stat la baza alegerii actorilor?

Paul Ruben Grec: În primul rând, s-a făcut un casting în toată Republica Moldova; toți actorii și actrițele din Republica Moldova au dat un casting. Și chiar și așa am avut descoperite foarte multe roluri. După aceea am luat niște actori din Iași, Târgu Neamț și Botoșani, cu care am mai lucrat. Actorul principal trebuia să fie cineva care să ducă, să fie puternic. Și, cumva, noi n-am prea găsit persoana asta în Moldova. Iulian Postelnicu, care este din Focșani, a fost perfect. El obișnuia să asculte înainte, când era în pregătire, podcast-uri cu oameni din Republica Moldova ca să învețe accentul. Stătea ore în șir cu căștile pe urechi făcând asta.

Iulia Kelt (Playtech): Cât de greu este să ajungi să fii remarcat de Netflix?

Paul Ruben Grec: E foarte greu. De exemplu, pe România nu au niciun proiect de investiții și niciun plan pe viitor. Ei intră pe piața românească numai dacă se întâmplă să cumpăre proiecte făcute. Și nu le cumpără, le închiriază, cum ar fi. Nu avem parte de deal-urile ca în cazul filmelor străine, să intre sub Netflix Production. Adică piața românească nu e o piață…

Și aș mai vrea să spun ceva: Republica Moldova are niște chestii pe care noi nu le mai avem. Au fost multe scene de epocă, iar ei au clădiri pe care le-au conservat. Nu în ultimul rând, la mașinile de epocă, au avut scene cu 40 de mașini din 1987-1989, care trebuiau să fie de prim-plan. Au fost mai ieftine alea decât să închiriezi mașini noi. Erau așa de ieftine de nu-ți venea să crezi. Și erau unele scoase din țiplă. În România, ca să aduni, să faci o stradă din aia, vin colecționari, cu platforme, nu și le plimbă pe străzi că se strică mașinile.

Totuși, lor (n.r. „moldovenilor”) le lipsea până acum echipa. Nu aveau echipă antrenată. Acum, echipa din film participă la toate producțiile cinematografice din Republica Moldova. Acum au training, au văzut cum se face la români, practic, chiar și pe make-up. Până acum, make-up era ceva de genul: venea machioza, deschidea portbagajul, punea un scăunel și acolo făcea totul.

Ca să revenim (n.r. „râde”) Netflix nu are niciun plan, nici HBO. Nu există o piață plauzibilă și de încredere în România pentru producții mari.

Iulia Kelt (Playtech): Au existat presiuni sau rețineri din partea unor instituții legate de tema serialului?

Paul Ruben Grec: Da. Adică erau oameni care, când aflau despre subiectul serialului, refuzau să vorbească cu noi. Ne-au căzut locații. Voiam să filmăm și nu ne mai răspundeau la telefon. E un subiect foarte sensibil în Moldova. Și toată lumea recunoaște asta, mulți se tem. Aveau frica aia că încă pot exista consecințe.

Iulia Kelt (Playtech): Ce compromisuri sunt inevitabile într-un astfel de proiect?

Paul Ruben Grec: Cel mai mare compromis este legat de somn. Trebuie să-ți fie clar că somnul nu o să mai fie somn. O să fie iepurește sau puțin sau… deloc. La fel și cu mâncarea. Astea sunt niște compromisuri pe care le faci tu, cu tine, câteva zile, mai ales pe partea de producție. Eu deschideam setul și îl închideam. Eram primul și ultimul care pleca de-acolo. Cumva, aveam o medie de cam patru ore pe seară de dormit.

Iulia Kelt (Playtech): Cât timp ai avut ritmul acesta?

Paul Ruben Grec: Opt luni de zile. Aveam șase zile pe săptămână programul ăsta, după o zi liberă,
în care dormeam continuu și mâncam și nu mă săturam, știi? Adică puteam să mânânc orice, simțeam că nu mă satur… compulsiv. Și după aceea începeam iar programul ăsta haotic. A fost o experiență. Eu n-am făcut armata. Dar cumva acum simt că am făcut armata.

Cum ți-am zis, am dat păr de pe capul meu. La început, a fost totul calculat, mi-am lăsat părul să crească înainte, să fie ok pentru el. Câteva scene mai târziu, nu mai aveam păr. La un moment dat, aveam crescut doar într-o parte, că îmi tot tăia din cealaltă. Ultimele două scene a fost nevoie să cumpere – nu mai aveam de unde.

INTERVIU EXCLUSIV cu directorul de producție al serialului Plaha, Paul Ruben Grec / Imagine din timpul filmărilor

INTERVIU Plaha, Paul Ruben Grec: „Noi avem memoria pe termen lung afectată. Și câteodată ne mulțumim cu puțin acum, față de mult mai târziu”

Iulia Kelt (Playtech): A existat vreun moment în care ai simțit că proiectul riscă să nu se mai întâmple?

Paul Ruben Grec: Cumva, inevitabil, pe un proiect așa de mare ca Plaha și cu un subiect greu pentru zona aia, te aștepți să existe…, de fapt, există tot felul de probleme. Există bariere exterioare. Cel mai mult contează dacă echipa e unită, se înțelege și nu arată cu degetul către individ, ci către problemă, astfel găsesc împreună o soluție pentru problema respectivă, abia atunci funcționează. Altfel, după a doua săptămână, ne-am fi oprit. Ne-am coagulat foarte fain împreună.

Iulia Kelt (Playtech): Ce crezi că spune serialul despre societatea românească de astăzi?
Mai spune ceva?

Paul Ruben Grec: Nu m-am gândit la asta până acum, dar acum ce ți-aș răspunde e că noi avem memoria pe termen lung afectată. Și câteodată ne mulțumim cu puțin acum, față de mult mai târziu. Nu avem posibilitatea, nu știu, gândirii constructive, social-comunitare, sau nu știu cum să zic, în care noi putem să ne zicem: „băi, de ce să ai acum 100 de lei repede și după aia nimic până când Domnul dă, decât nimic acum, dar cumva o posibilitate ca pe viitor să vină constant mult?”.

Uite, nemții au pierdut două mari războaie, au fost de două ori puși la zero și a fost nevoie să plătească despăgubiri consistente. Au avut puterea să se reclădească și să fie top of the economy. Cumva, asta au făcut pentru că ei au dat o moralitate de construit împreună. Noi, cumva, de la comunism cred că ni s-a tăiat de tot treaba asta.

INTERVIU EXCLUSIV cu directorul de producție al serialului Plaha, Paul Ruben Grec / Imagine din timpul filmărilor

INTERVIU INTERVIU cu directorul de producție al serialului Plaha, Paul Ruben Grec: „Ce-i cu voi aici? Cine v-a dat voie?”

Iulia Kelt (Playtech): Te așteptai să aibă atâta succes serialul?

Paul Ruben Grec: Eu da. Adică, cumva, eu am fost cel mai optimist din proiect. Îi înnebuneam că o să așa, le ziceam de implicarea istorică, că avem datoria morală să o facem. Uite, spre exemplu, regizorul secund, Laurențiu Cosmin Tomoroga, care este un tip extraordinar, a ținut mult cu echipa. Din prima clipă, el a crezut că ține de moralitatea lui să participe la acest proiect. Pentru el nu a contat nici partea financiară. Și-a făcut treaba cu o grație extraordinară. Și uite așa, au fost niște oameni care au ținut echipa unită.

Iulia Kelt (Playtech): Care a fost cea mai frumoasă reacție pe care ai primit-o de la oameni, apropo de Plaha?

Paul Ruben Grec: Noi aveam Poliția Rutieră din Chișinău cu noi. Ne ajuta, ne bloca drumul, ne acompania. Băieții câteodată aveau opt ore, șase ore, patru ore de stat, iar lor le plăcea tare să fie la filmări. Așadar, făceau jumi-juma, jumate o tură cu unii și jumătate cu cealaltă, se împărțeau în turele astea, ca să fie toți. Te știu toți, te văd că alergi cu stația, alergi după ei… Și, la un moment dat, vine la filmare filtrul. Îi oprește pe toți cu „gipane” de Republica Moldova, pac, mă oprește și pe mine, deschid geamul, caut actele și aud: „Heeei, Șacalii, noi am fost la filmări, vă știu!”. Eu am vrut să le dau actele la care ei: „Nu, nu, v-am oprit să vă salutăm!”. Se uitau ăia, toți, nu înțelegeau ce se întâmplă, mai ales că eu am numere de Arad la mașină. Ăia erau opriți cu radar și i-a lăsat rutiera pe ei ca să mă salute pe mine.

Să-ți mai zic una. Ne-am distrat și cu băieții de la pază. De exemplu, Fulger, echipa lor de intervenție oficială, este în serialul Plaha. La un moment dat, am jucat într-un parc lângă o școală. Era iarnă, decembrie sau ceva de genul, zăpadă, minus 9 grade, 5 dimineața. Am venit cu băieții să aducem cortul, cateringul, mașinile, să așezăm generatorul. Vine paznicul de la școală, ne văzuse pe cameră și ne întreabă „Ce-i cu voi aici? Cine v-a dat voie?” (n.r. „cu accent moldovenesc”). Îi explicăm că filmăm, dar continuă „Cine v-a dat voie? N-a vorbit nimeni cu mine”. I-am zis: „dom’le, așteptați până la ora 8 că o să vină Fulger și abia atunci vorbim.”. „Să vină Fulger aici, să vină, să vină!”, a zis el, apoi, ușor iritat. La ora 8 a venit Fulger, toți costumați, cu cagule, cu tot ce trebuie. Ei nu își dădeau cagulele jos, aveau protocolul lor. Paznicul, spășit: „Ei, băieți, dar să știți că eu am glumit, eu nu vreau să fac probleme. Eu nu știam…”, totul pe graiul lui moldovenesc care mie chiar îmi place mult.

INTERVIU EXCLUSIV cu directorul de producție al serialului Plaha, Paul Ruben Grec

Compararea serialului Plaha cu cazul real al lui Vladimir Plahotniuc nu ține, de altfel, de fidelitate biografică, ci de modul în care realitatea este transpusă într-un limbaj narativ. Cazul Plahotniuc, așa cum a existat în spațiul public, a fost construit din anchete, documente, declarații oficiale și informații fragmentare, greu de corelat într-o imagine coerentă.

Puterea nu s-a manifestat spectaculos, ci prin mecanisme administrative, control instituțional, rețele de influență și loialități construite în timp. A fost, dacă se poate, o formă de putere difuză, greu de localizat și greu de explicat în termeni simpli.

Plaha funcționează diferit. Serialul nu urmărește o reconstrucție documentară, ci o interpretare narativă a unui sistem. Condensează evenimentele, selectează situațiile relevante și organizează realitatea într-o structură inteligibilă pentru public. Relațiile de putere devin vizibile, consecințele sunt directe, iar mecanismele invizibile ale controlului sunt transformate în scene, personaje și conflicte recognoscibile.