Descoperire arheologică de proporții în Alexandria: fragmente uriașe din legendarul Far Pharos, recuperate din adâncuri

ȘTIINȚĂ
Descoperire arheologică de proporții în Alexandria: fragmente uriașe din legendarul Far Pharos, recuperate din adâncuri
Descoperire importantă legată de Farul din Alexandria

Timp de secole, Farul din Alexandria a fost mai mult decât un monument istoric: a fost o idee, un simbol, o construcție aflată la granița dintre realitate documentată și mitologie.

Considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, Pharosul a fost cunoscut mai ales din descrieri antice, gravuri medievale și reconstrucții teoretice. Acum însă, această distanță dintre legendă și arheologie începe să se reducă, scrie Ecoticias.

O echipă internațională de cercetători a reușit să recupereze din portul estic al Alexandriei 22 de blocuri masive de piatră, identificate ca aparținând structurii originale a farului.

Unele dintre aceste fragmente ating greutăți impresionante, de până la 70–80 de tone, confirmând dimensiunea colosală a construcției antice.

Intervenția este considerată una dintre cele mai importante operațiuni arheologice subacvatice realizate în această zonă în ultimele decenii și marchează un moment-cheie în studiul unuia dintre cele mai faimoase monumente ale Antichității.

Urme ale unei intrări monumentale, dar și o arhitectură neașteptată

Analiza blocurilor recuperate a scos la iveală elemente arhitecturale complexe, care depășesc imaginea simplificată a unui turn vertical, așa cum fusese imaginat Farul din Alexandria în multe reprezentări moderne.

Printre piesele identificate se numără lintouri, praguri, suporturi masive de uși și plăci de pavare de dimensiuni excepționale, sugerând existența unei intrări monumentale elaborate.

Una dintre structuri este deosebit de relevantă pentru istoria arhitecturii: un ansamblu care seamănă cu un portal de tip pilon, specific stilului egiptean, dar integrat într-o construcție cu influențe elenistice.

Combinația indică o sinteză culturală între ingineria greacă și simbolismul arhitectural egiptean, ceea ce schimbă semnificativ interpretările clasice despre Pharos.

Farul nu ar fi fost doar o structură funcțională destinată navigației, ci și un monument cu valoare simbolică, reprezentativ pentru identitatea culturală a Alexandriei antice.

Arheologii consideră că aceste fragmente au fost dislocate de cutremure majore produse de-a lungul secolelor și reutilizate ulterior în construcții defensive de coastă.

O parte dintre ele au rămas scufundate în apropierea actualei Cetăți Qaitbay, ceea ce explică starea lor de conservare relativ bună, în ciuda trecerii timpului.

Reconstrucția digitală a Farului din Alexandria: știință, nu mitologie

Ridicarea blocurilor face parte dintr-un amplu proiect internațional cunoscut sub numele de PHAROS, care nu urmărește reconstruirea fizică a monumentului, ci realizarea unei reconstrucții digitale științifice, bazate pe date reale.

Fiecare fragment este scanat, măsurat și analizat prin tehnici moderne de fotogrammetrie și modelare 3D, pentru a fi integrat într-un model virtual coerent.

Inginerii și cercetătorii testează mai multe scenarii de asamblare digitală, cu scopul de a identifica forma cea mai plauzibilă a structurii originale.

Procesul presupune colaborarea dintre instituții de cercetare franceze, autorități egiptene și specialiști în reconstrucție digitală, într-un efort interdisciplinar rar întâlnit la această scară.

Abordarea elimină reconstrucțiile speculative și interpretările romantizate, care au dominat mult timp istoria farului. În locul desenelor artistice și al reconstituirilor imaginative, proiectul PHAROS propune o refacere virtuală bazată exclusiv pe date măsurabile, pe corelări structurale și pe analiză inginerească.

Astfel, Farul din Alexandria nu mai este doar o poveste transmisă prin surse antice, ci devine treptat un obiect științific reconstituit cu precizie digitală.

Este o schimbare de paradigmă în arheologie: monumentele dispărute nu mai sunt doar interpretate, ci reconstruite virtual cu rigoare, folosind tehnologia ca instrument de adevăr istoric.