De ce este benzina atât de scumpă în România, deși suntem al treilea producător de țiței din UE

Prețul carburanților din România a depășit pragul psihologic de 8 lei pe litru, iar realitatea de la pompă contrazice o percepție larg răspândită: faptul că România este unul dintre cei mai mari producători de țiței din Uniunea Europeană nu se traduce prin prețuri mai mici pentru consumatori.

Deși resursele interne există, șoferii români ajung să plătească sume comparabile cu cele din state fără producție proprie.

Explicația nu ține în primul rând de prețul petrolului brut sau de evoluțiile internaționale ale pieței energetice, ci de structura fiscală aplicată carburanților.

Taxele au devenit componenta dominantă a prețului final, depășind cu mult costul efectiv al materiei prime și al procesării industriale.

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Horoscopul zilei de luni, 2 februarie 2026. Zodia pentru care săptămâna începe cu provocări profesionale

Taxele au devenit principala componentă a prețului la pompă

În prezent, mai mult de jumătate din prețul benzinei și motorinei este format din taxe. Acciza este o sumă fixă aplicată fiecărui litru de carburant, indiferent de costul de producție sau de evoluția pieței petroliere. Peste această acciză se aplică TVA-ul, ceea ce generează un efect de „taxă la taxă”, prin care impozitarea se multiplică artificial.

Majorările succesive ale accizelor și creșterea cotei standard de TVA au amplificat această presiune fiscală. Practic, statul român încasează mai mult dintr-un litru de carburant decât costul combinat al extracției, rafinării și distribuției.

În acest context, chiar și o scădere a prețului petrolului pe piețele internaționale ar avea un impact limitat asupra prețului final de la pompă.

Această structură fiscală explică de ce România, deși este al treilea producător de țiței din UE, nu beneficiază de un avantaj competitiv real la prețurile carburanților. Producția internă nu mai este factorul determinant într-o economie energetică integrată în piața europeană.

De ce producția internă nu înseamnă automat prețuri mici

Deși România extrage anual milioane de tone de țiței, carburanții nu sunt produse brute, ci rezultatul unui lanț industrial complex: rafinare, transport, depozitare, distribuție și logistică.

Prețul final nu se bazează pe costul local de extracție, ci pe cotațiile regionale ale produselor petroliere finite, stabilite pe piețe deschise.

Țițeiul extras în România este tranzacționat pe o piață liberă, iar produsele finite sunt comercializate la prețuri dictate de dinamica europeană.

În același timp, rafinăriile românești nu pot funcționa exclusiv cu țiței autohton, fiind necesare importuri pentru menținerea randamentului tehnologic și a eficienței procesării. Acest „mix” de resurse interne și externe influențează costurile de producție, dar nu poate compensa presiunea fiscală.

În plus, România nu este complet independentă energetic la nivel de carburanți. O parte din consum este acoperită din importuri, iar piața internă este conectată direct la fluctuațiile regionale din Europa Centrală și de Sud-Est. Astfel, prețurile locale tind să se alinieze la media regională, indiferent de statutul de țară producătoare.

În realitate, legătura directă dintre resursa din subsol și prețul de la pompă s-a rupt. Economia modernă funcționează pe baze de piață, nu pe criterii de autosuficiență națională. Taxele, mecanismele comerciale, integrarea europeană și structura fiscală sunt factorii care modelează prețul final, nu cantitatea de petrol extrasă local.