De ce cumpără străinii case și proprietăți în satele din Transilvania. Fenomenul care schimbă comunități întregi

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
De ce cumpără străinii case și proprietăți în satele din Transilvania. Fenomenul care schimbă comunități întregi
Occidentalii cumpără și restaurează case în satele Transilvaniei (Foto: Profimedia)

Case săsești vechi de sute de ani, șuri uriașe, porți din lemn și gospodării care în urmă cu câteva decenii riscau să fie abandonate au devenit proprietăți căutate de români din marile orașe, dar și de cumpărători străini. În sudul Transilvaniei, fenomenul a contribuit la salvarea unor clădiri istorice și la dezvoltarea turismului, însă vine și cu o întrebare importantă: ce se întâmplă cu satul autentic atunci când vechile gospodării devin investiții, case de vacanță și pensiuni?

De ce sunt străinii atrași de Transilvania

Explicația începe după 1989, când o mare parte a populației săsești a emigrat în Germania, iar numeroase gospodării tradiționale au rămas fără proprietarii care le construiseră și întreținuseră generații la rând. Cercetările asupra satelor din sudul Transilvaniei arată că noii veniți preferă frecvent să cumpere case vechi, în loc să construiască locuințe noi.

Pentru un occidental, atracția poate fi tocmai ceea ce unui localnic i se pare învechit: zidurile groase, șura, curtea închisă, țigla tradițională, liniștea și apropierea de natură.

În plus, asemenea peisaje rurale autentice au devenit tot mai rare în Europa Occidentală.

Viscri arată cât de mult se poate schimba un sat

Cel mai cunoscut exemplu este Viscri. Satul și biserica sa fortificată fac parte din patrimoniul mondial UNESCO, iar proiectele de conservare începute în urmă cu peste două decenii au restaurat numeroase gospodării folosind tehnici tradiționale.

Interesul King Charles III pentru Transilvania a contribuit puternic la vizibilitatea internațională a zonei. Regele deține proprietăți în Transilvania, iar implicarea sa în conservarea patrimoniului rural a făcut aceste sate cunoscute unui public occidental mult mai larg.

În 2026, Viscri este prezentat drept un exemplu de dezvoltare rurală bazată pe patrimoniu și turism și atrage aproximativ 70.000 de vizitatori anual.

Casele abandonate pot deveni afaceri turistice

Modelul economic este relativ simplu. O gospodărie tradițională este cumpărată, restaurată fără a-i elimina caracterul original și transformată într-o casă de vacanță, pensiune, atelier, cafenea sau spațiu cultural.

Există și proiecte recente care arată cât de mare este interesul pentru această experiență. La Porumbacu de Sus, cinci case tradiționale din lemn, unele vechi de aproximativ 200 de ani și amenințate cu dispariția, au fost recuperate și reunite într-un mic ansamblu turistic. Proprietarul spune că mulți dintre vizitatori sunt străini care caută tocmai simplitatea vieții într-o asemenea gospodărie.

Valoarea economică poate deveni considerabilă. În Grânari, la aproximativ 30 de kilometri de Viscri, un ansamblu format din patru case tradiționale a fost promovat pe piața internațională la 495.000 de euro.

Ce câștigă localnicii

Investițiile pot salva case care altfel s-ar degrada, dar efectul important apare atunci când banii rămân și în comunitate. Restaurarea creează cerere pentru zidari, tâmplari și meșteri, iar turiștii au nevoie de cazare, mâncare, ghizi și produse locale.

Un studiu asupra satelor Hosman și Râu Sadului arată că noii locuitori pot deveni catalizatori pentru dezvoltarea comunității, prin achiziționarea și restaurarea clădirilor, dezvoltarea unor servicii și atragerea finanțărilor. Aici se află însă și riscul.

Satul poate deveni victima propriului succes

Dacă prea multe gospodării sunt cumpărate exclusiv pentru turism sau drept case de vacanță, prețurile pot crește, iar localnicilor le poate deveni mai dificil să cumpere proprietăți. Satul riscă să arate impecabil în fotografii, dar să piardă tocmai comunitatea care îi dă autenticitate.

Specialiștii în patrimoniu avertizează că restaurarea clădirilor nu este suficientă dacă localitatea se depopulează. Pentru ca modelul să funcționeze, conservarea trebuie să producă și locuri de muncă, servicii și venituri pentru oamenii care trăiesc permanent acolo.

Fenomenul din Transilvania are, astfel, două fețe. Capitalul venit din exterior poate salva case pe care România risca să le piardă definitiv și poate transforma patrimoniul într-o economie locală, dar succesul real nu se măsoară în numărul proprietăților cumpărate de străini, ci în capacitatea satelor de a rămâne comunități vii, nu simple decoruri turistice.