Astronomii au descoperit o planetă acoperită de apă care se îndreaptă spre propria stea

Astronomii au identificat o exoplanetă neobișnuită, aflată la aproximativ 335 de ani-lumină de Pământ, care pare să fie formată în proporție de circa 50% din apă. Lumea botezată HD 176071 b orbitează atât de aproape de steaua sa încât un an pe această planetă durează doar aproximativ 14 ore.

Descoperirea, publicată în Astronomy & Astrophysics, este interesantă nu doar datorită cantității uriașe de apă, ci și pentru că planeta se află într-o regiune în care astfel de lumi sunt extrem de rare. În plus, forțele gravitaționale exercitate de stea îi modifică treptat orbita, iar cercetătorii estimează că HD 176071 b se îndreaptă inevitabil spre un final violent, fiind absorbită în cele din urmă de propria stea.

O planetă cu foarte multă apă, aflată într-un loc extrem

HD 176071 b are aproximativ 2,5 ori diametrul Pământului și o masă de circa 8,5 ori mai mare. Din aceste caracteristici, cercetătorii estimează că apa reprezintă în jur de jumătate din compoziția sa. Este, așadar, un tip de planetă foarte diferit de cele cunoscute din sistemul nostru solar.

Problema este că această lume se află la mai puțin de 1,5 milioane de mile de steaua sa, adică la aproximativ 1,6% din distanța dintre Pământ și Soare. Într-un asemenea mediu, radiația și gravitația stelei au efecte extreme asupra planetei.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

HD 176071 b se află și în așa-numitul „Deșert Neptunian”, o regiune apropiată de stele în care astronomii observă surprinzător de puține planete de dimensiuni comparabile cu Neptun. Una dintre explicațiile propuse este că radiația intensă a stelelor poate îndepărta atmosfera gazoasă a acestor lumi.

În cazul noii exoplanete, însă, atmosfera pare să fi rezistat. Datele indică o atmosferă dinamică, în care norii reflectorizanți se formează și se deplasează în timp.

HD 176071 b nu trece prin fața stelei sale

Descoperirea este cu atât mai interesantă cu cât planeta nu a fost găsită prin metoda folosită pentru majoritatea exoplanetelor cunoscute. De obicei, astronomii urmăresc momentul în care o planetă trece prin fața stelei sale, provocând o scădere minusculă a luminozității acesteia.

Vezi și:

Un supercomputer japonez ar putea fi rezolvat misterul „Little Red Dots” observate de James Webb

Soarele ar putea produce o erupție de zeci de ori mai puternică decât tot ce am măsurat până acum. O pată solară uriașă din 1947 dezvăluie un pericol pentru Pământ

Pentru HD 176071 b, această metodă nu funcționează deoarece planeta nu trece între stea și Pământ din perspectiva noastră. Cercetătorii au trebuit să urmărească alt tip de semnal: modificările extrem de fine ale luminii provenite de la stea și reflectate de planetă.

Planeta este blocată gravitațional, ceea ce înseamnă că aceeași emisferă este orientată permanent spre stea, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric. Pe măsură ce planeta își parcurge orbita, cantitatea de lumină reflectată către Pământ se modifică. Aceste variații pot dezvălui informații despre atmosferă și despre structura lumii respective.

Pentru observații au fost folosite inclusiv date mai vechi obținute de telescopul spațial Kepler, comparate cu observații realizate ulterior de TESS. Diferențele dintre măsurătorile făcute la aproximativ șase ani distanță au indicat că atmosfera planetei nu este statică.

Gravitația îi pregătește un final spectaculos

Cea mai dramatică parte a descoperirii este legată de viitorul lui HD 176071 b. Distanța extrem de mică față de steaua sa face ca planeta să fie supusă unor forțe mareice uriașe. Aceste interacțiuni gravitaționale îi influențează orbita și împing sistemul către un final inevitabil.

Cu alte cuvinte, HD 176071 b nu este doar o lume fierbinte și bogată în apă. Este și o planetă prinsă într-o evoluție orbitală care, în cele din urmă, o va duce prea aproape de steaua sa.

Descoperirea are însă o valoare mult mai mare decât povestea unei planete condamnate. HD 176071 b demonstrează că astronomii pot studia lumi care nu sunt poziționate favorabil pentru metoda clasică de detectare. Folosind instrumente precum HARPS-N și analizând cu mare precizie lumina reflectată, cercetătorii pot începe să afle cum arată atmosferele unor planete care, până nu demult, ar fi fost extrem de greu de observat.

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor