Ai renovat casa moștenită de soț din banii familiei. Poți cere o parte din valoarea investită?

Renovarea unei case moștenite de unul dintre soți poate ridica probleme importante atunci când lucrările au fost plătite din banii familiei. Situația este diferită de cea în care locuința a fost cumpărată în timpul căsătoriei, deoarece Codul civil stabilește că bunurile dobândite prin moștenire sunt, în principiu, bunuri proprii ale soțului care le-a primit. Întrebarea este însă ce se întâmplă cu banii comuni folosiți ulterior pentru renovarea sau îmbunătățirea acelui imobil.

Casa primită prin moștenire rămâne bun propriu

Punctul de plecare este stabilit de Codul civil. Potrivit art. 340, bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație sunt bunuri proprii ale fiecărui soț, cu excepția situației în care persoana care a transmis bunul a prevăzut în mod expres că acesta va deveni bun comun.

Prin urmare, dacă un soț a moștenit o casă înainte sau în timpul căsătoriei, imobilul nu devine automat bun comun doar pentru că soții sunt căsătoriți. Regula este valabilă și atunci când cei doi locuiesc împreună în respectiva locuință.

Codul civil precizează, de asemenea, că fiecare soț poate folosi, administra și dispune liber de bunurile sale proprii, în condițiile legii. Așadar, simplul fapt că celălalt soț a locuit în casa moștenită sau a contribuit la cheltuielile obișnuite ale gospodăriei nu transformă imobilul într-un bun comun.

Vezi și:

Condiția pentru ca românii să-și recupereze banii plătiți în plus prin ROBOR. Pașii pentru obținerea compensației de la bancă

Ce se întâmplă când sunt folosiți bani comuni pentru renovare

Problema apare atunci când lucrările de renovare sunt plătite din veniturile obținute în timpul căsătoriei. Codul civil stabilește că veniturile din muncă și cele asimilate acestora sunt bunuri comune, în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, trebuie făcută diferența între casa moștenită, care rămâne bun propriu, și banii comuni utilizați pentru lucrări la acea casă. Faptul că imobilul aparține unuia dintre soți nu înseamnă, în mod automat, că toate sumele provenite din comunitatea de bunuri și investite în acesta dispar din perspectiva raporturilor patrimoniale dintre soți.

Într-o asemenea situație, problema care poate apărea la lichidarea comunității este legată de contribuția efectivă a soților și de sumele folosite pentru investițiile făcute asupra imobilului propriu al unuia dintre ei. Pentru stabilirea concretă a unei eventuale creanțe sau a unui drept financiar sunt importante însă circumstanțele și dovezile existente în fiecare caz.

Vezi și:

Poți închiria casa moștenită fără acordul celorlalți coproprietari? Ce spune legea despre bunurile aflate în indiviziune

Nu primești automat o cotă din casă

Un aspect esențial este că investiția unor bani comuni într-o casă moștenită de unul dintre soți nu înseamnă, prin ea însăși, că celălalt soț devine proprietar pe o parte din imobil. Natura juridică a casei nu se schimbă automat.

Codul civil păstrează caracterul de bun propriu pentru imobilul dobândit prin moștenire. În schimb, la încetarea comunității de bunuri se face lichidarea acesteia, iar fiecare soț preia mai întâi bunurile sale proprii, după care se procedează la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.

Asta înseamnă că, într-o eventuală despărțire sau la lichidarea regimului matrimonial, nu se pornește de la ideea că soții împart casa moștenită în două. Casa rămâne în patrimoniul soțului care a dobândit-o prin moștenire, iar problema investițiilor realizate cu bani comuni trebuie analizată separat.

Cum poate conta contribuția soților

La lichidarea comunității, Codul civil prevede că se determină cota-parte a fiecărui soț pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, legea instituie prezumția unei contribuții egale.

În practica instanțelor apar situații în care contribuția soților este analizată în funcție de probele administrate. De exemplu, într-o hotărâre privind partajul unor bunuri comune, instanța a analizat veniturile și creditele contractate de soți pentru a stabili contribuția fiecăruia, ajungând la concluzia că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la dobândirea masei comune.

Acest lucru arată de ce documentele privind banii folosiți pentru investiții pot avea importanță într-un litigiu. Totuși, fiecare situație este analizată în funcție de bunurile existente, natura sumelor folosite și probele disponibile.

Ce dovezi pot fi importante

Atunci când apar discuții despre banii investiți într-o locuință care aparține unuia dintre soți, documentele pot avea un rol important în stabilirea situației financiare. Codul civil prevede că, între soți, dovada că un bun este propriu se poate face prin orice mijloc de probă, în condițiile prevăzute de lege.

Într-un astfel de context, pot deveni relevante documentele care arată efectuarea lucrărilor și proveniența sumelor utilizate, în măsura în care sunt disponibile și relevante pentru situația concretă. Nu este însă suficient să se spună doar că „s-au băgat bani în casă” pentru a rezulta automat o anumită sumă care trebuie restituită.

Instanțele pot analiza probele administrate și valoarea investițiilor, iar în anumite litigii sunt utilizate inclusiv expertize pentru stabilirea valorii unor imobile și a elementelor care intră în masa partajabilă. Într-o speță privind partajul, de exemplu, instanța a avut la dosar o expertiză tehnică în construcții și evaluare imobiliară pentru stabilirea valorii imobilului.

Investiția nu transformă automat casa în bun comun

Prin urmare, dacă un soț moștenește o casă, iar ulterior aceasta este renovată cu bani proveniți din veniturile familiei, trebuie separate două lucruri: dreptul de proprietate asupra casei și efortul financiar făcut în timpul căsătoriei.

Casa moștenită este, potrivit Codului civil, bun propriu al soțului care a primit-o prin succesiune. În schimb, utilizarea unor resurse comune pentru investiții poate ridica o problemă patrimonială distinctă, care nu se rezolvă prin împărțirea automată a imobilului.

La încetarea comunității, legea prevede că fiecare soț își preia bunurile proprii, iar bunurile comune sunt apoi împărțite și se face regularizarea datoriilor. Stabilirea exactă a drepturilor fiecăruia depinde de situația concretă și de probele care pot demonstra contribuțiile efective.

Așadar, răspunsul la întrebarea dacă poți cere o parte din valoarea investită nu este același lucru cu răspunsul la întrebarea dacă poți cere o parte din casă. Casa moștenită nu devine automat bun comun prin renovare, însă banii comuni utilizați pentru investiții pot genera o problemă financiară distinctă între soți, care trebuie analizată în cadrul lichidării regimului matrimonial și, dacă există un litigiu, pe baza probelor prezentate.

„Baywatch” revine în 2027 cu o nouă generație de salvamari. Cine îi înlocuiește pe Pamela Anderson și David Hasselhoff VIDEO