Adevăruri incomode despre televizoarele smart pe care puțini vor să le accepte

Dacă vrei să cumperi un televizor nou în 2026, aproape sigur va fi un model „smart”. Piața nu mai oferă, în mod real, alternative simple, iar ideea de televizor conectat pare, la prima vedere, un upgrade logic.

Aplicații integrate, streaming fără dispozitive suplimentare și actualizări software promit o experiență modernă și comodă.

În practică însă, televizoarele smart vin cu o serie de compromisuri despre care se vorbește prea puțin. Dincolo de imagine și sunet, componenta „smart” este adesea cea mai problematică parte a produsului, iar pentru mulți utilizatori ajunge să fie complet ignorată sau dezactivată după câțiva ani de folosire.

Software-ul televizoarelor smart îmbătrânește mult mai repede decât ecranul

Panourile TV moderne pot funcționa impecabil timp de un deceniu sau mai mult, însă software-ul din spatele funcțiilor smart are o durată de viață mult mai scurtă.

Sistemele de operare pentru televizoare urmează un ciclu similar cu cel al smartphone-urilor: după câțiva ani, aplicațiile noi rulează mai greu, interfața devine lentă, iar actualizările se opresc complet.

De cele mai multe ori, utilizatorii ajung să rezolve problema prin conectarea unui stick sau a unui media box extern, care oferă performanță mai bună și suport software mai îndelungat. Astfel, televizorul rămâne perfect funcțional ca display, dar partea „smart” devine irelevantă mult mai devreme decât ar fi de așteptat.

Un alt aspect ignorat frecvent este colectarea de date. Televizoarele smart nu monitorizează doar ce aplicații folosești, ci pot analiza și conținutul redat din alte surse.

Prin tehnologii de recunoaștere automată a conținutului, producătorii pot identifica ce urmărești la cablu, pe discuri fizice sau chiar în jocuri video. Aceste informații sunt folosite pentru profilare publicitară și pot fi corelate cu activitatea ta de pe alte dispozitive.

Plătim pentru funcții nefolosite și, uneori, cu datele noastre personale

Deși televizoarele sunt vândute ca produse „smart”, realitatea este că mulți utilizatori preferă să folosească dispozitive externe pentru streaming.

Apple TV, Chromecast sau Fire TV oferă o experiență mai rapidă și mai bine întreținută decât aplicațiile integrate în televizor. În aceste condiții, o parte din prețul plătit pe televizor acoperă funcții care ajung să fie abandonate aproape complet.

În cazul modelelor foarte ieftine, situația este și mai delicată. Prețul redus nu este întotdeauna rezultatul eficienței de producție, ci poate fi compensat printr-o colectare agresivă de date. Practic, utilizatorul plătește mai puțin la casă, dar „costul” real se mută în zona de confidențialitate.

Actualizările software pot deveni, la rândul lor, o problemă. Unele update-uri adaugă reclame suplimentare, încetinesc interfața sau schimbă funcții care inițial erau mai prietenoase cu utilizatorul.

Acest proces, descris adesea ca degradare intenționată a experienței, transformă produsul într-unul mai profitabil pentru producător, dar mai frustrant pentru consumator.

Din acest motiv, tot mai mulți utilizatori aleg să dezactiveze complet funcțiile smart sau să scoată televizorul din rețea. În 2026, paradoxul este clar: televizoarele smart sunt omniprezente, dar pentru mulți oameni, cea mai bună experiență rămâne folosirea lor ca simple ecrane, fără „inteligența” care a venit la pachet.