A murit Zéno Bianu, poetul franco-român care a revoluționat poezia în anii 1970. Avea 75 de ani
Poetul franco-român Zéno Bianu, una dintre vocile care au schimbat radical poezia franceză în a doua jumătate a secolului XX, a murit la vârsta de 75 de ani. Autor prolific și spirit experimental, Zéno Bianu a lăsat în urmă o operă care a depășit granițele literaturii clasice.
Cine a fost Zéno Bianu și ce rădăcini l-au definit
Zéno Bianu s-a născut pe 28 iulie 1950, la Paris, dintr-o mamă franceză și un tată român refugiat politic. Această dublă apartenență culturală i-a marcat profund parcursul artistic și intelectual, influențându-i atât sensibilitatea poetică, cât și deschiderea către dialogul dintre culturi.
Poetul a murit vineri, 9 ianuarie, în capitala Franței, informația fiind confirmată de editorul său, Gallimard, fără a fi precizată cauza decesului.
De-a lungul carierei, Zéno Bianu nu a fost doar poet, ci și dramaturg, orientalist și traducător, construind o operă multiformă, greu de încadrat într-o singură categorie.
”Poet, dramaturg, orientalist, traducător, Zéno Bianu a fost unul dintre semnatarii «Manifestului electric» care a zguduit lumea poeziei în anii 1970”, a reamintit editura Gallimard.
Acest manifest a reprezentat o ruptură față de poezia tradițională, propunând o literatură vie, energică și conectată la pulsul vremii.
Cum a reușit să revoluționeze poezia anilor ’70
Zéno Bianu a fost unul dintre artizanii noii poezii franceze, explorând la granița dintre literatură, teatru și muzică.
”Textele sale, dense şi vibrante, rezonează cu figuri limită ale artei”, precum Antonin Artaud, Yves Klein, Chet Baker sau Pier Paolo Pasolini, subliniază Gallimard.
Această deschidere spre alte forme de expresie artistică a fost definitorie pentru stilul său. Festivalul literar ”Etonnants voyageurs” din Saint-Malo l-a descris drept ”unul dintre marii poeţi contemporani de limbă franceză”. Pentru Zéno Bianu, poezia nu era o artă statică, ci una profund vie.
”Cu poezia, ”suntem complet în artele vii””, afirma el în 2015.
Poetul credea în forța oralității și în contactul direct cu publicul: ”Oralitatea a salvat poezia. Revenirea la suflul, la dorinţa de a comunica prin cuvinte şi de a redescoperi pofta şi plăcerea textului. Este orice altceva decât o artă prăfuită”.
Ce moștenire culturală lasă în urmă poetul franco-român
Zéno Bianu a susținut numeroase lecturi publice, adesea însoțite de jazz, și a realizat adaptări teatrale alături de actori cunoscuți precum Denis Lavant sau Jean-Marc Barr.
Opera sa cuprinde aproximativ cincizeci de volume, printre care Infiniment proche, Pierrot solaire și antologia Petit éloge du bleu. Succesul său nu a fost unul comercial în sens clasic, dar a fost constant și profund.
”Suntem best-sellere subterane!”, declara Zéno Bianu în 2015, făcând referire la succesul antologiei Haikus, publicată în 2003.
Dispariția sa lasă un gol important în literatura contemporană, dar și o moștenire care va continua să inspire generații de poeți și cititori.