A fost descoperită o planetă potențial locuibilă, cam cât Pământul, dar un fenomen climatic ar putea să ne „întoarcă din drum”
Astronomii au identificat un nou candidat de exoplanetă care sună promițător la prima vedere: are dimensiuni apropiate de ale Pământului, orbitează o stea asemănătoare Soarelui și se află la aproximativ 146 de ani-lumină distanță. Planeta poartă numele HD 137010 b și este estimată ca fiind cu circa 6% mai mare decât Terra, iar anul ei ar dura aproximativ 355 de zile, aproape ca la noi.
Totuși, entuziasmul se lovește rapid de o realitate mai puțin „prietenoasă”: steaua din sistem este mai rece și mai puțin luminoasă decât Soarele, iar modelele sugerează că la suprafață ar putea fi temperaturi comparabile cu cele de pe Marte, posibil sub -70°C. Într-un asemenea frig, orice scenariu de locuibilitate devine complicat și depinde de detalii precum atmosfera, efectul de seră și distribuția căldurii pe planetă.
Cum a fost găsită planeta și de ce e considerată „potențial locuibilă”
Descoperirea vine dintr-o „a doua viață” a datelor: o echipă internațională de cercetători din Australia, Marea Britanie, SUA și Danemarca a analizat observații colectate în 2017 de misiunea K2 (extensia telescopului spațial Kepler al NASA), iar de acolo a ieșit la lumină semnalul candidatei HD 137010 b.
Termenul „potențial locuibil” nu înseamnă „a doua Terra”, ci doar că planeta ar putea primi suficientă energie de la steaua ei pentru ca, în condiții potrivite, apa să existe în formă lichidă. Cercetătorii estimează că există aproximativ 50% șanse ca planeta să se afle în zona locuibilă a stelei, însă încă sunt necesare observații suplimentare pentru confirmarea completă și pentru a înțelege mai bine mediul real de la suprafață, se arată în studiul publicat pe Astrophysical Journal Letters.
De ce frigul ar putea fi „stop joc” și ce urmează
Aici apare „fenomenul climatic” care ne poate „întoarce din drum”: o planetă poate avea orbită „ca pe hârtie” bună, dar dacă primește mai puțină lumină și căldură, dacă atmosfera e prea subțire (sau prea densă), dacă norii reflectă excesiv radiația sau dacă nu există un efect de seră suficient, rezultatul poate fi un glob înghețat. În termeni simpli: poți fi aproape de zona locuibilă și totuși să ai condiții dure, unde orice ipoteză despre viață devine fragilă.
Potrivit NASA, următorul pas e „adevărata muncă”: măsurători mai precise ale masei, ale compoziției și, mai ales, indicii despre atmosferă. Tocmai aici astfel de descoperiri devin valoroase: fiind relativ „aproape” la scara cosmică și orbitând o stea destul de strălucitoare, HD 137010 b intră pe lista scurtă a țintelor care merită investigate cu instrumente mai puternice, pentru a vedea dacă e doar o „Terra rece” sau un candidat real la locuibilitate.