Zborul dramatic al Starliner către Stația Spațială Internațională: O călătorie cu multe piedici și enorm de multe pericole

Lansarea capsulei Starliner de la Boeing, cu astronauții NASA Butch Wilmore și Suni Williams la bord, pe 5 iunie 2024, a marcat un moment important în explorarea spațială: primul zbor cu echipaj uman pentru acest vehicul și pentru racheta Atlas V.

Ceea ce trebuia să fie un zbor de testare relativ standard către Stația Spațială Internațională (ISS) s-a transformat însă într-o aventură plină de tensiune și neprevăzut, dezvăluind provocări tehnice semnificative și punând la încercare abilitățile echipajului în moduri neașteptate.

Detaliile complete ale acestor momente critice au ieșit la iveală recent, într-un interviu extins acordat de astronautul Butch Wilmore.

După multiple amânări cauzate de probleme tehnice, inclusiv o valvă defectă la etajul superior Centaur al rachetei Atlas V și o scurgere de heliu în modulul de serviciu al Starliner, misiunea Crew Flight Test a decolat în condiții meteo favorabile de la Cape Canaveral, Florida.

Mihaela Tatu, noi dezvăluiri despre plecarea de la Antena 1: ”Sufăr până nu mai pot”

Zodiile care vor da lovitura înainte de Florii 2025. Cine are parte de bani, succes și vești bune

Experiența inițială a zborului a fost, conform relatărilor ambilor astronauți, excepțională. Racheta Atlas V, echipată pentru prima dată cu un etaj superior Centaur cu două motoare, a oferit o ascensiune de o precizie remarcabilă, scrie ArsTechnica.

Lansare perfectă: Primele ore în spațiu, dar și primele probleme, frigul năprasnic

Astronauții Wilmore și Williams au descris lansarea ca fiind „fantastică”. Wilmore, veteran al zborurilor spațiale, a fost impresionat de stabilitatea traiectoriei, comparativ cu experiențele anterioare pe naveta spațială și pe Soyuz.

„Atlasul ULA a fost exact în centrul țintei… tot drumul”, a menționat el. Deși au observat o ușoară pulsație de la motoarele Centaur, un fenomen aparent nou, aceasta nu a ridicat îngrijorări majore, devenind chiar „liniștitoare” după un timp.

În prima zi pe orbită, după separarea de rachetă, echipajul a efectuat o serie de teste de manevrabilitate. Starliner s-a comportat admirabil, demonstrând o precizie și un control care l-au determinat pe Wilmore să fie tentat să acorde calificativul maxim pentru manevrabilitate.

Cu toate acestea, prima noapte petrecută la bordul Starliner a adus o surpriză neplăcută: frigul. Cabina a devenit neașteptat de rece, Wilmore estimând temperatura la aproximativ 10-12 grade Celsius.

Echipajul făcuse un compromis, renunțând la o parte din haine și sacii de dormit pentru a putea transporta echipament suplimentar către ISS.

Confruntați cu frigul pătrunzător, ambii astronauți au fost nevoiți să-și îmbrace costumele spațiale, inclusiv cizmele și mănușile, pentru a putea dormi cât de cât confortabil. Cauza posibilă a temperaturii scăzute ar putea fi numărul redus de ocupanți (doar doi în loc de capacitatea maximă de patru), generând mai puțină căldură corporală în cabină.

Cum s-au defectat propulsoarele

După o noapte agitată și rece, ziua a doua a misiunii era dedicată celei mai delicate manevre: apropierea și andocarea la Stația Spațială Internațională.

Aceasta era faza care urma să testeze la maximum sistemele de navigație și propulsie ale Starliner. Îngrijorările lui Wilmore legate de performanța propulsoarelor sistemului de control al reacției (RCS), bazate pe problemele observate în timpul zborului de test fără echipaj din 2022, s-au adeverit.

Pe măsură ce Starliner se apropia de ISS, patru dintre cele 28 de propulsoare mici, esențiale pentru manevrele fine de andocare și situate în cele patru „cuști” (doghouses) de pe modulul de serviciu, au cedat.

Defecțiunea simultană a atâtor propulsoare a încălcat regulile de zbor ale misiunii, care dictau, într-o astfel de situație, anularea andocării și revenirea pe Pământ din motive de siguranță, atât pentru echipajul Starliner, cât și pentru cel de pe stația spațială.

Însă, în acel moment critic, aflat la mică distanță de refugiul ISS, Wilmore s-a confruntat cu o realitate sumbră. Pierzând o parte semnificativă din capacitatea de manevră din cauza propulsoarelor defecte, astronautul a început să aibă îndoieli serioase cu privire la capacitatea navei de a efectua în siguranță complexa manevră de reintrare în atmosferă și aterizare.

„Nu știu dacă puteam să ne întoarcem pe Pământ în acel moment”, a mărturisit Wilmore. „De fapt, cred că probabil nu puteam”, a mai spus el.

Echipajul se afla într-o „situație precară”, prins între riscul de a continua spre stație cu o navă parțial avariată și incertitudinea unei reveniri sigure pe Terra. Totuși, totul e bine când se termină cu bine, în ciuda tuturor piedicilor pe care astronauții le-au avut.

„Mă gândeam că s-ar putea să nu ne întoarcem acasă în nava spațială. S-ar putea să nu ne întoarcem. Și unul dintre primele apeluri telefonice pe care le-am dat a fost către Vincent LaCourt, directorul de zbor al ISS, care a fost unul dintre cei care au luat decizia de a renunța la regula de zbor”, a mai spus el.