Vasile Bănescu reclamă fariseismul politicienilor: ”Ce se întâmplă la noi a atins cote care depășesc bunul gust, bunul simț” VIDEO EXCLUSIV

Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Partriarhiei, vorbește despre exagerarea religiozității unor lideri politici și reclamă că gesturile lor depășesc bunul simț. Mai mult, explică Vasile Bănescu, fără să precizeze un nume, gesturile candidaților rămași în cursa prezidențială sunt explicite. Mai ales când vine vorba de minciună, de ”batjocură față de Dumnezeu”.

Vasile Bănescu reclamă fariseismul politicienilor

• Văd în ultimele luni o apropiere a politicienilor români față de religie. Față de anumite valori legate de credința creștină. Cruci peste cruci… De unde până unde? Este în regulă să asociem constant politicul cu religia? Mai ales că Biserica are o politică clară să nu se ascocieze…

Patriarhia, Sinodul, au transmis și retransmit în preajma campaniilor electorale că Biserica nu se implică în politică. Politicienii, însă, unii dintre ei, nu au niciun fel de pact scris în care să transmită că nu se implică în religie. Pozițiile sunt diferite… Și seamănă cu ce se întâmăplă în SUA lui Trump…

Aș spune că ce s-a întâmplat atât de strident în perioada asta, mai des în acestă perioadă, în care s-a ajuns la o demonetizare a religiosului în cheie politică și încercare de instrumentalizare a lui în cheie electorală, lucrurile sunt legate de ceea ce se petrece în America. În SUA, prezența, mai mult sau mai puțin figurativă a elementului religios a fost o constantă. E limpede că acolo, ceea ce am preluat și noi ceea ce se numește Grupul de Rugăciune parlamentar. Avem și noi așa ceva, e pe filieră americană.

Eu nu am văzut totuși, nici la președintele Trump, de a intrumenta religiosul. Faptul că pomenește, câteodată, de Dumnezeu, o face într-un context care nu deranjează, în viziunea mea. Adică nu se exagerează. Ce se întâmplă la noi, nu e preluat de la președintele Trump. Acolo e punct stabil, nu știu să fi existat în campaniile electorale care să fi captat electoratul.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Ce se întâmplă la noi însă, a atins cote care depășesc bunul gust, bunul simț, lasă în urmă buna cuvință. Pentru că, așa cum s-a întâmplat și am fost constrâns să scriu de mai multe ori, a ți-l face pe Dumnezeu complice, în zona partinică, politică, a-l scoate pe Dumnezeu la taraba promisiunilor electorale, a-ți face din Dumnezeu aliat politic, a te folosi de Dumnezeu pentru a-ți autovalida anumite promisiuni deșarte, nu se întâmplă în Statele Unite. Se întâmplă la noi!

Scopul este evident. Anumiți oameni politici au identificat, și nu e greu să identifici că societatea românească are un anumit grad de religiozitate, ceea ce teoretic este foarte bine. Dacă religiozitatea asta e autentică, dacă credința este autentică, este un plus pentru fiecare pentru noi. Nimic din ceea ce e creștinismul nu face rău, face chiar bine. Dovadă e Europa, evoluția Europei, drepturile omului, social, totul are rădăcini creștine.

”Nu am auzit de vreun vreun politician care să fi lăsat în urmă averile”

Dar, politicienii, pentru că niciunul nu s-a consacrat cu o viață spirituală deosebită, nu am auzit de vreun vreun politician care să fi lăsat în urmă averile, așa cum spune Hristos (…), nu vedem în viața vreunui politician vreun semn al încreștinării sale profunde. Acești oameni vorbesc, însă, despre Dumnezeu mai mult decât despre proiectele pe care ar trebui să le lămurească.

A fost un caz evident, strident, în care personajul, în jurul căruia s-a și polarizat societatea românească, dădea citate, firește razna, la Scriptură, vorbea din filme, din Osho. Confunda pe Iisus cu Osho. Dădea impresia că este un personaj mesianic. Că îl are pe Dumnezeu în buzunarul de la piept, că venirea lui va ridica Biserica la Slăvi, că aici nu va curge doar apă, energie și hrană, din cornul abundenței, ci și miere, lapte, benzină gratis.

Observați aceste excese, aceste promisiuni fără nicio acoperire, lucruri nejustificate strict financiar, economic, au putut fi acceptate mai ușor de oameni credincioși, cel puțin așa zic ei, în fața cărora a contat că așa-zisul politician s-a prezentat ca un fel de trimis al lui Dumnezeu.

”În spațiul democratic, cei care laudă excesiv poporul urmăresc ceva”

Asta, întotdeauna, în societăți cu un grad de educație insuficient ajunge să conteze. Și, discursul politic al unor politicieni români, din fericire nu al tuturor, împănat cu elemente religioase, cu trimiteri la Dumnezeu, la Biserică, la neam, la glie, la strămoși, la geto-daci, sunt menite să lingușească acest popor. Sunt menite să laude.

Recent, am dat un citat din Nicolas Gomez Davila, care observă că, mai ales în spațiul democratic, cei care laudă excesiv poporul urmăresc ceva. Ori să îi vândă, ori să îiu fure, spune el, nu o spun eu. Dar mi-a atras atenția.

Așadar, este vorba de o instrumentalizare în cheie electorală a religiosului. Și asta nu se face, nu pentru că religiosul are oi problemă, ci pentru că politicul contrazice, de multe ori, Scriptura, mesajul lui Hristos. Nu poți să te joci nu cuvintele lui Hristos în timp ce tu minți. Asta ține de sacrilegiu, aproape.

• Toată lumea are casa plină de icoane, la televizor apar cu biroul pline de icoane, dar fără un laptop. Cum privește lumea Bisericii asta?

Întotdeauna când, în spațiuș acesta vizibil, uneori căutat, ales, pentru filmări… Când vrei să fi văzut și aglomerezi simboluri religioase, evident că o faci tot pentru a transmite subliminal că tu ești un om curat, că ești un om cu frică de Dumnezeu. Că în tine se poate avea încredere maximă, de vreme ce Iisus e de partea dreaptă și Sfânta Fecioară Maria e de partea stângă a ta.

Aceste lucruri, în cazul politicienilor, denunță instrumentalizarea, în cheie politică a religiosului și, bine-înțeles, acumularea de imagine credibilă.

Deloc întâmplător, am văzut că acești politicieni au ajuns să fugă din țară, urmăriți de Poliție, au ajuns la închisoare pentru delapidare, pentru lucruri la care nu te puteai gândi că le poate face cineva care își face cruci largi, care are biroul plin de icoane și la care nu știai dacă te afli la Sfântul Altar…

Asta înseamnă ipocrizia, fariseismul, minciuna cu Scriptura în mână. Este dezgustător, în mod evident. E o luare în deșert a numelui lui Dumnezeu, e o batjocorire a Lui, atunci când ți-l faci aliat în zona întunericului în care tu trăiești.

• Zilele trecute, unul dintre candidați se prezenta în birou, cu icoanele de rigoare, iar recent l-am auzit spunând cu seninătate că a propus niște case ca o stratagemă de campanie. A recunoscut, cu lejeritate, că a mințit.

Cu alte cuvinte, a transmis acel mesaj unor oameni pe care i-a considerat foarte proști. Foarte proști. Înțeleg că îi consideră, un astfel de personaj, de vreme ce spune că a fost o minciună și că nici vorbă de vreo realitate în spatele acelui discurs pe care l-a avut. (…)

Ce înseamnă asta? Înseamnă cinism, înseamnă batjocorire a adevărului și, întotodeauna, și din punct de vedere creștin, înseamnă batjocorirea omului cu care discuți. În creștinism te salvezi din rău în relația cu celălalt. (…)

Poți să dai pe mîna cuiva, la nivel macro, lucruri pe care nu i le-ai da pe mână în ceea ce te privește pe tine, ca persoană? Adică dacă tu ai fost mințit,. Dacă de tine și-a bătut joc cineva, poți să îi încredințezi să îți conducă destinul societății? Adică e o întrebare pe care sper să și-o pună toată lumea… Totul se reduce la Adevăr, la Bine, la Rău, lucrurile sunt stabile în istoria umanității.

• Voiam să vă întreb dacă v-ați uitat la dezbaterile electorale. Ce ați simțit când ați văzut-o pe doamna Lasconi când îl alerga pe alt candidat cu Biblia?

În calitatea mea de creștin am simțit compătimire. Asta nu se face pe o scenă. A jura pe Biblie… Nu poți să juri pe Biblie în piață, în mașină. Orice jurământ presupune solemnitate (…). Jurământul, și Hristos e foarte atent și îl semnalează, nu trebuie demonetizat. Când te juri pe Biblie înseamnă că ți-l iei martor pe Dumnezeu. Eu nu contest că intenția a fost bună, dar modul în care și-a manifestat-o era total inadecvată.